„Efectul acestor investigaţii se reduce la zero. Cei care au torturat, care au fost implicaţi în aceste torturi, nu au fost demisionaţi, sau izolaţi, ci promovaţi”, îmi povesteşte Anatol Mătăsaru, unul dintre protestatarii maltrataţi de oamenii legii în timpul evenimentelor din aprilie, despre soarta cazurilor de tortură ajunse în instanţă. Plângerile lui Mătăsaru şi nu numai, au ajuns în vizorul organizaţiilor internaţionale, interesate de problema torturii în Republica Moldova, cum ar fi Amnesty International, care a lansat astăzi, la Londra, raportul „Tortura şi maltratarea aplicate de poliţie: este încă „ceva normal” în Moldova”.
Raportul, îmi spune Victor Surucean, director executiv interimar la Amnesty International Moldova, are la bază cazurile persoanelor torturate de oamenii legii: „În pofida faptului că organele de drept au o menire specială în privinţa ocrotirii ordinii publice, garantării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor, tratamentele inumane, până în prezent nu sunt curmate”.
Raportul lansat astăzi, a adăugat Victor Surucean, succedă un alt document „Tortura şi maltratarea din partea poliţiei „E doar normal” ”, făcut public de Amnesty Moldova, în 2007: „Pe când au fost în Republica Moldova câţiva cercetători ai secretariatului internaţional, ei au vizitat mai multe penitenciare şi locuri de detenţie. Una din persoanele care au fost atunci reţinute exact a spus: e ceva normal să fii bătut de poliţie. Acest moment persistă în psihologia noastră şi e preluată de către organele de forţă”
Avocatul Veaceslav Ţurcan spune că experţii Amnesty International au oferit Guvernului un şir de recomandări pentru a elimina tortura şi maltratarea în detenţia poliţiei. Iată doar cîteva din ele: „Cercetarea obiectivă, completă şi în termen rezonabil a tuturor cazurilor de aplicare a torturilor şi a altor forme de tratament inuman şi degradant cu atragerea la răspunderea penală a persoanelor bănuite de săvârşirea acestora, suspendarea temporară a colaboratorilor de poliţie aflaţi sub urmărire penală, cu asigurarea salariilor pe perioada cercetării cazurilor, întreprinderea tuturor măsurilor necesare pentru achitarea prejudiciilor cauzate victimelor, inclusiv compensare adecvată şi reabilitare deplină”.
Recomandări asemănătoare se conţin şi în observaţiile Comitetului ONU împotriva Torturii, membrii căruia, de asemenea sunt îngrijoraţi de numărul destul de mare de plângeri consistente din partea cetăţenilor precum că poliţiştii aplică pe larg tortura în timpul reţinerii. Raportul se referă la perioada 2003-2009. Sergiu Ostaf, directorul Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului, afirmă că membrii Comitetului ONU împotriva Torturii au salutat deschiderea noilor autorităţi ale Moldovei, însă sunt conştienţi că promisiunile făcute la moment sunt doar declarative:
"Guvernul la momentul actual doar a făcut mai multe declaraţii. S-a detaşat de eşecurile guvernării precedente, a vorbit foarte mult despre angajamentul său, asta a fost salutat. Pe de altă parte comitetul ONU înţelege că acestea sunt deocamdată nişte declaraţii, nişte intenţii care ar trebui să fie transformate în nişte acţiuni concrete ”
În toamna anului viitor, susţine Sergiu Ostaf, membrii comitetului ONU împotriva Torturii se vor întruni într-o şedinţă pentru a vedea dacă Republica Moldova a progresat la capitolul eliminarea torturii, sau angajamentele pe care şi le-a asumat au rămas a fi simple promisiuni.
