Dacă ţarul Alexandru III l-ar fi graţiat pe fratele mai mare al lui Vladimir Ulianov, şi el Alexandru, sau cel puţin dacă ar fi avut bunăvoinţa să… moară în atentatul cu bombă (ratat), şi asta doar ca să nu-i dea ocazia adolescentului de 17 ani să pronunţe celebra frază: „Мы пойдем другим путем!” („Noi vom alege o altă cale!” – pe dracu! Peste trei decenii, ţarul Nicolae II va fi împuşcat în 1918 din ordinul lui Lenin), înainte chiar de a scrie Что делать?, ci să-şi aplice elocinţa în sălile de tribunal, urmând o strălucită carieră de jurist, poate că viitorul…
Dacă Adolf Schicklgruber s-ar fi realizat în pictură, el care dăduse dovadă de mare curaj în timpul Primului Război Mondial, iar după încheierea ostilităţilor comenzile ar fi curs gârlă – vai, cine nu ar fi vrut să cumpere o pânză a maestrului Dolfi, eroul din prima linie?! –, într-o Germania mai degrabă admonestată şi pusă la punct decât umilită de Pacea de la Versailles, dacă în locul puciului ratat de la Munchen ar fi participat să zicem la Saloanele de la Paris sau, de ce nu, la vreo mişcare de avangardă (erau atâtea în epocă!), şi nu ar fi ajuns la zdup (locul ideal unde să scrii Mein Kampf), poate că astăzi trecutul…
Dacă Iosif Djugaşvili ar fi absolvit seminarul teologic sau cel puţin se afirma ca poet liric, aşa cum se anunţa în versurile publicate la începutul secolului XX (la urma urmei, şi Maiakovski era originar din Georgia, mult mai de stânga în felul de a scrie!), dacă în loc să jefuiască bănci s-ar fi dus – vorba vine (de la Ştefan Petică citire) – la bibliotecă, iar Ohranka ţaristă nu l-ar fi racolat, după o scurtă haltă în Siberia, infiltrându-l apoi printre „revoluţionarii de profesie” (o fi oare introdusă în nomenclator?), astfel încât ajuns la ora bilanţului, în loc de (helas! de tristă pomină) Краткая автобиография şi-ar fi scos Opere alese (sau complete – la alegere), poate că atât viitorul, cât şi trecutul…
Este groaznic că istoria omenirii o fac rataţii!
Cei care astăzi, 20 aprilie, sărbătoresc aniversarea lui Hitler, la fel ca şi cei care joi, 22 aprilie, vor sărbători aniversarea lui Lenin – îi şi văd cu liota la monumentul de la EREN cum leagă cravate de pionieri –, să facă bine să meargă la un vernisaj sau la bibliotecă. Nu vă rataţi viaţa cu toţi rataţii!
Dacă Adolf Schicklgruber s-ar fi realizat în pictură, el care dăduse dovadă de mare curaj în timpul Primului Război Mondial, iar după încheierea ostilităţilor comenzile ar fi curs gârlă – vai, cine nu ar fi vrut să cumpere o pânză a maestrului Dolfi, eroul din prima linie?! –, într-o Germania mai degrabă admonestată şi pusă la punct decât umilită de Pacea de la Versailles, dacă în locul puciului ratat de la Munchen ar fi participat să zicem la Saloanele de la Paris sau, de ce nu, la vreo mişcare de avangardă (erau atâtea în epocă!), şi nu ar fi ajuns la zdup (locul ideal unde să scrii Mein Kampf), poate că astăzi trecutul…
Dacă Iosif Djugaşvili ar fi absolvit seminarul teologic sau cel puţin se afirma ca poet liric, aşa cum se anunţa în versurile publicate la începutul secolului XX (la urma urmei, şi Maiakovski era originar din Georgia, mult mai de stânga în felul de a scrie!), dacă în loc să jefuiască bănci s-ar fi dus – vorba vine (de la Ştefan Petică citire) – la bibliotecă, iar Ohranka ţaristă nu l-ar fi racolat, după o scurtă haltă în Siberia, infiltrându-l apoi printre „revoluţionarii de profesie” (o fi oare introdusă în nomenclator?), astfel încât ajuns la ora bilanţului, în loc de (helas! de tristă pomină) Краткая автобиография şi-ar fi scos Opere alese (sau complete – la alegere), poate că atât viitorul, cât şi trecutul…
Este groaznic că istoria omenirii o fac rataţii!
Cei care astăzi, 20 aprilie, sărbătoresc aniversarea lui Hitler, la fel ca şi cei care joi, 22 aprilie, vor sărbători aniversarea lui Lenin – îi şi văd cu liota la monumentul de la EREN cum leagă cravate de pionieri –, să facă bine să meargă la un vernisaj sau la bibliotecă. Nu vă rataţi viaţa cu toţi rataţii!