Federalismul este şi azi in discursul politic est-european echivalentul unei obscenități sau, si mai rau, al unei suspecte lipse de simtamant national. Cu exceptii impuse de istorie si de natura compozita a creatiilor artificiale care au fost URSS-ul si Iugoslavia, majoritatea tarilor est-europene au ramas profund impregnate, in mentalitatea lor politica, de jumatatea de secol de comunism nationalist.
În ciuda exemplului elvetian sau american, federalismul continua sa fie vazut ca un prim pas spre dezmembrarea tarii. Ceea ce nu se arata, voit sau nu, e faptul ca intr-o federatie, cum e de pilda cea a celor 16 landuri germane, guvenul central nu mai poarta responsabilitatea multor domenii atribuite entitatilor federale, cum sint invatamantul, cultura sau politia, de pilda. Statul central isi pastreaza doar marile domenii comune care sint in primul rand apararea si politica externa, ceea ce nu exclude posibilitatea, pentru entitatile federale, sa incheie relatii internationale. Astfel, pentru a ramane la nivel european, e revelator faptul ca in Bruxelles cea mai somptuoasa si impozanta misiune diplomatica internatională este cea a landului german Bavaria, iar nu cea a statului federal german... ceea ce nu implica vreo dorinta de independenta din partea landului Bavaria.
Astăzi, un numar important de tari europene sint federatii: Elvetia, Belgia, Germania, Bosnia si Spania.
În Germania, federalismul, care fusese suprima in timpul perioadei naziste, cand s-a cautat construirea cu forta a unui stat centralizat, a fost reintrodus dupa 1945, iar in Germania de est abia dupa reunificare.
Belgia, la randul ei, a devenit treptat un stat federal dintr-unul unitar, federalizandu-se in functie de divizarea regionala si lingvistica a tarii.
Bosnia a devenit un stat federal in urma acordurilor de la Dayton, care au pus capat razboiului civil si care impuneau federalismul ca pe o conditie esentiala. Bosnia e astazi impartita intre o republica sarba si o entitate –cea croato-musulmana- care e la randul sau o mini-federatie. Sarajevo a ramas capitala federala, oarecum asa cum Bruxelles e capitala federatiei belgiene, folosita in egala masura de flamanzi si de francofoni.
O federatie de facto, desi nu dupa litera Constitutiei, este si Spania, unde regiunile autonome care sint Catalonia sau Tara Bascilor au de fapt mai multe drepturi si privilegii decit entitatile unui stat declarat federal.
În sfârşit, să nu uităm că Uniunea Europeană însăşi este o entitate de natura federala si ca in momentul in care o tara adera la Uniune, entitatile ei fuzioneaza in ansamblul regiunilor europene, diminuand de facto povara simbolica si fantasmatica a statului unitar.
-------------------
După spaima pe care a tras-o Chişinăul adus la un pas de a semna păgubosul Memorandum Kozak, cea mai mare parte a politicului moldovenesc pune semn de egalitate între federalizare şi destrămarea teritorială iremediabilă a Republicii Moldova. Unor politicieni de apariţie recentă dimpotrivă federalizarea li se pare a fi singurul remediu împotriva separatismului transnistrean cronicizat.
Cum însă federalizarea mai este încă un cuvânt care nu se rosteşte în fapt de noapte, politicienii din arcul de guvernare nu se încumetă să se gândească, cel puţin în voce tare, dacă Moldovei i s-ar potrivi un asemenea veşmânt şi cum anume ar fi croit.
Nici măcar socialistul Igor Dodon, care nu este constrâns de responsabilităţile guvernării, nu se încumetă să prezinte publicului designul viitorului stat federal pentru care optează.
„ Eu vreau să vă spun că în discuţii private, acest lucru se discută foarte activ, şi în PD, si în PLDM, dar şi între marii actori internaţionali, inclusiv Germania. Înţeleg foarte bine acest lucru, că autorităţile nu sunt gata încă să spună aceasta cu voce tare, cu toate că ştiu că este singura soluţie”, spunea recent Europei Libere Igor Dodon.
L-am întrebat însă pe analistul Anatol Ţăranu dacă există motive să se vadă în poziţia socialistului mai mult decât o simplă tactică de recoltare de voturi de pe segmentul de stânga al electoratului:
„Eu în această propunere a domnului Dodon nu văd nimic periculos – el astfel încearcă să atragă o parte din electoratul comunist. Dar din punctul de vedere al soluţionării problemei transnistrene, această propunere nu este relevantă. Federalizarea în formula 2 părţi egale din punct de vedere al dreptului internaţional este desigur o formulă inacceptabilă, pentru că distruge ceea ce se numeşte suveranitatea Republicii Moldova. Asta ar însemna transnistrizarea Republicii Moldova şi federalizarea nu cu Transnistria, ci cu Moscova. Dacă această iniţiativă însă ar veni din partea Chişinăului, şi Chişinăul ar oferi Transnistriei un statut federal în componenţa Republicii Moldova, asta ar fi cu totul altceva. Dar noi suntem foarte departe de acest moment,” ne-a spus Anatol Ţăranu.
Până acum, constată experţii, Chişinăul, indiferent de culoarea guvernării, a reuşit să dribleze orice propunere de federalizare pe motiv că asta ar însemna paralizia statului şi blocarea drumului său european. Voronin a respins planul promovat de mesagerul lui Putin. Alianţa pentru Integrare Europeană a reuşit să evite propunerea germană de federalizare. Următoarea guvernare însă, spune Igor Dodon, nu va putea evita federalizarea, într-o formă mai soft sau dimpotrivă, una mai dură decât cea din modelul Kozak.
În ciuda exemplului elvetian sau american, federalismul continua sa fie vazut ca un prim pas spre dezmembrarea tarii. Ceea ce nu se arata, voit sau nu, e faptul ca intr-o federatie, cum e de pilda cea a celor 16 landuri germane, guvenul central nu mai poarta responsabilitatea multor domenii atribuite entitatilor federale, cum sint invatamantul, cultura sau politia, de pilda. Statul central isi pastreaza doar marile domenii comune care sint in primul rand apararea si politica externa, ceea ce nu exclude posibilitatea, pentru entitatile federale, sa incheie relatii internationale. Astfel, pentru a ramane la nivel european, e revelator faptul ca in Bruxelles cea mai somptuoasa si impozanta misiune diplomatica internatională este cea a landului german Bavaria, iar nu cea a statului federal german... ceea ce nu implica vreo dorinta de independenta din partea landului Bavaria.
Astăzi, un numar important de tari europene sint federatii: Elvetia, Belgia, Germania, Bosnia si Spania.
În Germania, federalismul, care fusese suprima in timpul perioadei naziste, cand s-a cautat construirea cu forta a unui stat centralizat, a fost reintrodus dupa 1945, iar in Germania de est abia dupa reunificare.
Belgia, la randul ei, a devenit treptat un stat federal dintr-unul unitar, federalizandu-se in functie de divizarea regionala si lingvistica a tarii.
Bosnia a devenit un stat federal in urma acordurilor de la Dayton, care au pus capat razboiului civil si care impuneau federalismul ca pe o conditie esentiala. Bosnia e astazi impartita intre o republica sarba si o entitate –cea croato-musulmana- care e la randul sau o mini-federatie. Sarajevo a ramas capitala federala, oarecum asa cum Bruxelles e capitala federatiei belgiene, folosita in egala masura de flamanzi si de francofoni.
O federatie de facto, desi nu dupa litera Constitutiei, este si Spania, unde regiunile autonome care sint Catalonia sau Tara Bascilor au de fapt mai multe drepturi si privilegii decit entitatile unui stat declarat federal.
În sfârşit, să nu uităm că Uniunea Europeană însăşi este o entitate de natura federala si ca in momentul in care o tara adera la Uniune, entitatile ei fuzioneaza in ansamblul regiunilor europene, diminuand de facto povara simbolica si fantasmatica a statului unitar.
-------------------
După spaima pe care a tras-o Chişinăul adus la un pas de a semna păgubosul Memorandum Kozak, cea mai mare parte a politicului moldovenesc pune semn de egalitate între federalizare şi destrămarea teritorială iremediabilă a Republicii Moldova. Unor politicieni de apariţie recentă dimpotrivă federalizarea li se pare a fi singurul remediu împotriva separatismului transnistrean cronicizat.
Cum însă federalizarea mai este încă un cuvânt care nu se rosteşte în fapt de noapte, politicienii din arcul de guvernare nu se încumetă să se gândească, cel puţin în voce tare, dacă Moldovei i s-ar potrivi un asemenea veşmânt şi cum anume ar fi croit.
Nici măcar socialistul Igor Dodon, care nu este constrâns de responsabilităţile guvernării, nu se încumetă să prezinte publicului designul viitorului stat federal pentru care optează.
„ Eu vreau să vă spun că în discuţii private, acest lucru se discută foarte activ, şi în PD, si în PLDM, dar şi între marii actori internaţionali, inclusiv Germania. Înţeleg foarte bine acest lucru, că autorităţile nu sunt gata încă să spună aceasta cu voce tare, cu toate că ştiu că este singura soluţie”, spunea recent Europei Libere Igor Dodon.
L-am întrebat însă pe analistul Anatol Ţăranu dacă există motive să se vadă în poziţia socialistului mai mult decât o simplă tactică de recoltare de voturi de pe segmentul de stânga al electoratului:
„Eu în această propunere a domnului Dodon nu văd nimic periculos – el astfel încearcă să atragă o parte din electoratul comunist. Dar din punctul de vedere al soluţionării problemei transnistrene, această propunere nu este relevantă. Federalizarea în formula 2 părţi egale din punct de vedere al dreptului internaţional este desigur o formulă inacceptabilă, pentru că distruge ceea ce se numeşte suveranitatea Republicii Moldova. Asta ar însemna transnistrizarea Republicii Moldova şi federalizarea nu cu Transnistria, ci cu Moscova. Dacă această iniţiativă însă ar veni din partea Chişinăului, şi Chişinăul ar oferi Transnistriei un statut federal în componenţa Republicii Moldova, asta ar fi cu totul altceva. Dar noi suntem foarte departe de acest moment,” ne-a spus Anatol Ţăranu.
Până acum, constată experţii, Chişinăul, indiferent de culoarea guvernării, a reuşit să dribleze orice propunere de federalizare pe motiv că asta ar însemna paralizia statului şi blocarea drumului său european. Voronin a respins planul promovat de mesagerul lui Putin. Alianţa pentru Integrare Europeană a reuşit să evite propunerea germană de federalizare. Următoarea guvernare însă, spune Igor Dodon, nu va putea evita federalizarea, într-o formă mai soft sau dimpotrivă, una mai dură decât cea din modelul Kozak.
