Organizaţia Internaţională pentru Migraţie şi mai multe asociaţii ale diasporei moldoveneşti din Italia au lansat campania „Nimeni nu e singur pe pământ”. Astfel, organizatorii îşi propun să sensibilizeze părinţii care au plecat la muncă în peninsulă să nu uită de copiii pe care i-au lăsat acasă în grija unor rude sau chiar a străinilor. La acest subiect discutăm astăzi cu Olga Coptu, directoare a publicaţiei „Gazeta Basarabiei” din Bologna, Italia.
Olga Coptu: „Campania pe care o promovează Organizaţia Internaţională pentru Migraţie din Moldova împreună cu Ministerul muncii italian are ca denumire „Abordarea efectelor negative ale migraţiei asupra copiilor, minorilor, şi familiile rămase în patrie” şi îi vizează nemijlocit pe moldovenii migranţi din Italia.
S-a încercat sensibilizarea acestor moldoveni prin intermediul piesei de teatru „Oameni ai nimănui”. De asemenea, a fost un pretext în plus pentru a invita oamenii la o discuţie, de a-i provoca la anumite dezbateri, după care urma să fie distribuite materiale informative, anume în scopul sensibilizării migranţilor faţă de efectele negative ale migraţiei.”
Europa Liberă: Dnă Coptu, puteţi într-un minut să ne spuneţi despre ce este piesa „Oameni ai nimănui”, pentru ascultătorii care poate nu au avut ocazia să o vadă?
Olga Coptu: „Piesa „Oameni ai nimănui” este o piesă de teatru scrisă de Dumitru Crudu şi care se pare că face mari ecouri, aici, în Italia. Piesa reflectă, de fapt, situaţia sau realitatea a ceea ce se întâmpla în Italia în anii 2000, să zicem aşa. Eroul principal se îmbolnăveşte şi aflând că are o boală incurabilă merge oricum în Italia ca să poată susţine material familia sa din Moldova.
În schimb acasă soţia nu are grijă de pruncul lor, copilul doarme mai mult prin parcuri, mama sa nu face altceva decît să chefuiască cu prietenii şi din cîte redă piesa, banii pe care îi trimite soţul din Italia, cîştigaţi cu greu, apropo, soţul în Italia îngrijeşte de un nebun care se dovedeşte a fi mai puţin nebun, şi aceşti bani nu sunt folosiţi în creşterea şi educarea copilului, dar se irosesc pe băutură şi asta îl descurajează pe eroul principal, care la finalul piesei moare.”
Europa Liberă: Dna Coptu, moldovenii care văd această piesă au posibilitatea să discute, să îşi împărtăşească impresiile. La ce concluzie ajung ei?
Olga Coptu: „Reacţiile în public sunt diferite. Pentru Bologna pot să vă mărturisesc că am avut, dacă analizez chestionarele pe care le am în faţă, am avut două categorii de vârstă între 18 şi 30 de ani şi ceilalţi între 45 şi 60 de ani. Au fost doamne în vârstă, cele pe care noi le numin badante sau îngrijitoare de bătrâni sau de familii ale italienilor şi, din fericire, au fost şi tineri interesaţi de acest spectacol şi au încercat şi ei să găsească un răspuns.
Cei mai în vârstă au sugerat să fie proiectată şi italienilor piesa, poate li se va schimba atitudinea faţă de migranţi, alţii au sugerat să fie difuzat acest film în Republica Moldova şi mai ales guvernării din ţară. La Torino s-a pus accentul pe faptul că ar trebui cei de la guvernare să vadă prin ce au trecut migranţii la ziua de azi.
Reacţiile sunt diverse. Au fost şi critici. În Bologna s-au adunat 20 de tineri care au menţionat că „din fericire, noi nu am avut de trecut prin aşa ceva”. Puţini din ei chiar şi au auzit de ceea ce a fost în anii 2000 sau în perioada 1998 – 2002, cînd majoritatea migranţilor au avut de suferit şi de pe urma traficului şi de pe urma câştigurilor agenţiilor turistice.”
Europa Liberă: Din cîte înţeleg, campania îşi propune să combată efectele negative pe care le are migraţia asupra copiilor rămaşi acasă. Puteţi să ne vorbiţi mai multe despre aceste efecte? La ce se referă organizatorii?
Olga Coptu: „Ei au încercat să axeze campania pe sensibilizarea migranţilor, anume a problemei copiilor rămaşi în ţară. Ştim că la ziua de azi sunt, cel puţin Ministerul Italian a estimat, în jur de 150 de mii de copii care au rămas fără tutela părintească din cauza migraţiei, deci fără unul sau ambii părinţi...”
Europa Liberă: În Republica Moldova, da?
Olga Coptu: „Da, vorbim despre Republica Moldova. Asta se reflectă asupra randamentului lor şcolar, asupra educaţiei. Mulţi chiar şi părinţi de aici, din Italia, observă foarte bine cum se schimbă copii lor în ţară, chiar în discuţiile cu aceşti copii, în atitudinea lor faţă de bani, faţă de viaţă.
De aceea, organizatorii campaniei au creat un ghid pentru părinţi, cum ar trebui ei să discute cu copii rămaşi în patrie, cînd să le fie alături, cum să comunice astfel ca această comunicare să se transforme din una doar de învăţătură în una colegială şi în una de educaţie în direcţia şi în maniera corectă pentru ambii.
La ziua de azi ar trebui mai multe proiecte de acest gen deoarece vă spun că sunt mulţi migranţi care întâmpinînd o reacţie negativă din partea copiilor în orice domeniu, vorbim şi de acelaşi telefon mobil prea scump care nu a fost cumpărat sau altă dorinţă neîndeplinită, foarte des aceşti părinţi sunt puşi în faţa situaţiei cînd se tem de urmările care le poate avea un eventual refuz la un cadou mai scump.
Campania pe lângă faptul că încearcă să instruiască cumva aceşti părinţi în dialogul lor cu copiii, de fapt le pune la dispoziţie şi numere de telefon atît din Republica Moldova cît şi din Italia pentru suport juridic, psihologic, diverse centre de protecţia copilului, pentru că majoritatea se simt abandonaţi atît de către cei din ţară, cît şi de cei de aici, din Italia. Unii din ei deja s-au integrat total în societatea italiană şi au abandonat ei într-un fel sau altul ţara de origine. Noi trebuie să găsim un numitor comun între tendinţele acestea două, ca să nu se piardă la momentul de faţă legătura cu ţara şi realitatea din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar în ce condiţii credeţi Dvs ar reuşi moldovenii care sunt plecaţi în străinătate, inclusiv în Italia, să se întoarcă în Republica Moldova, la familiile care le au aici?
Olga Coptu: „Adevărul este că nu există o tendinţă de reîntoarcere. Chiar în urma chestionarelor despre care v-am vorbit anterior văd că foarte mulţi copii sunt aduşi aici, lângă familie. Este un beneficiu, pentru că datorită procesului de reîntregire a familiei, copilul s-a unit cu mama şi tata aici, în Italia, şi continuă o viaţă normală.
Eu nu cred că aceşti tineri se vor întoarce în Republica Moldova şi o bună parte din părinţii lor care la ziua de azi vă vor spune că se vor întoarce odată ce vor pune aceşti copii pe picioare, totuşi timpul se scurge şi aceşti părinţi investesc foarte mult în copii, în studiile lor aici şi eu cred că peste cinci sau alţi zece ani ei nu vor mai avea la ce să meargă în ţară şi cred că vor rămâne să îşi crească nepoţii, aici, deja cetăţeni italieni.”