Colapsul Organizației Tratatatului de Securitate Colectivă

Sub semnătura lui Alexandr Golț, redactor al cotidianului online „Yezhednevny Zhurnal”, publicația „The Moscow Times” a inserat un comentariu pe tema raporturilor pe cale de degradare dintre Moscova și republicile din Asia Centrală, cu perspectiva dizolvării Organizației Tratatului de Securitate Colectivă. Articolul a fost tradus și adaptat de Victor Eskenasy.

Cu două săptămîni în urmă, Uzbekistanul a înaintat un preaviz la Sediul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, la Moscova, anunțînd că se retrage din blocul militar și de securitate. Decizia, se comentează în cotidianul The Moscow Times, ar ilustra un curent mai larg ce amenință să dizolve organizația.

După anunțul făcut la Tașkent, oficialitățile din Tadjikistan au declarat că intenționează să crească prețul cerut Moscovei pentru închirierea bazelor militare deținute de ruși la 230 de milioane de dolari, o majorare de aproape zece ori a prețului plătit în prezent. Cîteva zile mai tîrziu și Cazahstanul a anunțat o majorare prețului cerut Rusiei pentru menținerea bazelor sale militare.

Uzbekistanul, scrie comentatorul Alexander Golts în The Moscow Times, nu este la prima declarație de retragere din OTSC, președintele Islam Karimov, procedînd astfel și în 1999, în speranța de a cîștiga concesii din partea Statelor Unite și a altor state occidentale. Uzbekistanul a oferit ulterior, Statelor Unite, în 2001, utilizarea bazei militare de la Karshi-Khanabad.

„Romanța” cu Occidentul, continuă comentariul, a luat sfîrșit, în mod abrupt în 2005, cînd forțele uzbece au ucis cîteva sute de protestatari la Andijan. Oricît de necesară a fost considerată baza militară pentru Nato, Occidentul nu a putut să nu intervină pentru a condamna atrocitățile, iar comunitatea internațională a pus neoficial Tașkent-ul pe lista sa neagră.

Izolarea de către occidentali a Uzbekistanului i-a oferit o ocazie de aur, președintelui Vladimir Putin de a readuce Tașkentul pe orbita Rusiei. Oficialitățile ruse l-au sprijit pe Karimov, susținînd că la Andijan nu ar fi avut loc nici un masacru, în ciuda tuturor dovezilor existente. Potrivit lor, autoritățile uzbece nu ar fi făcut decît să dezvăluie un complot internațional terorist și să-i lichideze forțele operaționale. Karimov a mulțumit Moscovei, anulînd acordul cu Statele Unite pentru închirierea bazei militare și revenind în cadrul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă.

După cîțiva ani mai toată lumea a uitat însă de Andijan și de masacru, iar Karimov a înțeles că atunci cînd forțele coaliției internaționale se vor retrage din Afganistan, în 2014, vor lăsa deschisă infiltrarea talibanilor prin granița comună afgano-uzbekă.

Comentariul din The Moscow Times apreciază că există toate probabilitățile ca, numai după cîteva luni după retragerea forțelor occidentale din Afganistan, în Asia centrală să renască islamismul agresiv, care va conduce cu siguranță la un război civil. Cum o majoritate a populației din Uzbekistan, Tadjikistan și Kirgistan trăiește într-o sărăcie lucie, cele trei rebublici sînt extrem de vulnerabile la militantismul islamic. Este mai mult decît probabil, trage concluzia comentatorul Alexandr Golț că acest factor a derminat liderii cenral-asiatici să-și întoarcă fața de la Rusia și să se redirecționeze spre Statele Unite.

In fapt, Oganizația Tratatului de Securitate Colectivă se pregătește de cîțiva ani pentru a face față consecințelor întrevăzute după retragerea occidentalilor din Afganistan. Rusia a încercat să creeze o forță de reacție rapidă, contribuind substanțial financiar și material la proiect. Dar Karimov s-a opus de la început ideei și, în mod demonstrativ, nu a apărut la ultima reuniune la vîrf a organizației, refuzînd să semneze documentele finale emise de statele membre.

Karimov, un fost înzestrat funcționar sovietic, nu a uitat, cu siguranță, situația instabilă de la sfîrșitul anilor '80. Armata sovietică era mult mai mare pe atunci, cu ofițeri și soldați mai disciplinați, dar orice încercare de a desfășura forțele ei pentru a rezolva conflictele interne din republici se încheia cu o baie de sînge și o intensificare și mai mare a tulburărilor civile.

S-ar părea - scrie comentatorul cotidianului rus - că liderii din Tadjikistan, Uzbekistan și Kirghistan nu consideră armata Rusiei drept un panaceu pentru problemele lor. Dimpotrivă, ei consideră că intervenția acesteia nu ar face decît să le înrăutățească situația.

Anticipînd retragerea din Afganistan, Washingtonul a decis să renunțe la politica sa foarte diplomatică din Asia Centrală. Gestul este logic și pragmatic. Deși Karimov și ceilalți lideri central-asiatici guvernează ca niște dictatori, securitatea forțelor americane ce vor rămîne încă în Afganistan după 2014 este o prioritate mult mai importantă.

Americanii au nevoie să instaleze baze capabile să furnizeze o deplare urgentă și ajutor logistic în arii relativ sigure. In acest scop, Statele Unite negociază cu toate statele din Asia Centrală o extindere a colaborării militare și, potrivit unor relatări atît din surse americane, cît și locale, ele se oferă să doneze o parte din echipamentul militar retras din Afganistan, statelor central-asiatice dispuse să coopereze.

In acest context, nu este de loc surprinzător că Moscova se opune puternic extinderii prezenței bazelor militare americane în regiune și apariției unor noi. La ultimul summit OTSC, din decembrie, Rusia a făcut presiuni asupra participanților să adopte o rezoluție care stipulează că baze militare ale unor state ce nu fac parte din Organizație, va fi permisă în regiune numai printr-o hotărîre colectivă a țărilor membre și că Rusia capătă drept de veto în aprobarea instalării oricărei baze americane noi.

Recent, o înaltă oficialitate rus a explicat cu franchețe poziția Moscovei: „Dacă prețul de plătit pentru stabilitate în Asia Centrală este apariția unor baze militare americane, un asemenea preț nu este acceptabil”.

O asemenea încăpățînare a Moscovei riscă să conducă la un război civil în regiune. Dacă Rusia poate fi indiferentă la o asemena probabilitate, liderii central-asiati nu sînt. Așa că nu este o surpriză distanțarea lui Karimov de Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, o organizație din ce în ce mai diluată în ultimii ani.

Creată pentru a asigura securitatea statelor membre din regiune, OTSC devine pe zi ce trece o amenințare potențială pentru membrii ei. Și aceasta deoarece, de la crearea ei, intenția Rusiei nu a fost atît asigurarea securității colective, cît grija de a constitui o alianță colectivă oarecum asemănătoare defunctului Pact de la Varșovia și care să slujească drept o organizație în competiție cu Nato.

Or, notează comentatorul de la Moscow Times, în realitate organizația nu este atît o alianță multilaterală, cît o colecție de acorduri bilaterale între Moscova și statele membre. În schimbul unor slabe garanții de securitate, Moscova a cerut statelor partenere să afișeze loialitate față de Rusia și să declare măcar o politică de necooperare cu Occidentul.

Rusiei îi lipsesc însă mijloacele și autoritatea să garanteze siguranța celorlalte state membre ale Organizației și încă și mai puțin prosperitatea lor economică. Așa că nu este nici o surpriză că aliații Moscovei din OTSC se vor îndrepta întotdeuna spre oricare țară care le face oferta cea mai bună.