Matematician american și autor de cuplete satirice rămase celebre, profesorul Tom Lehrer este aniversat astăzi la împlinirea a 85 de ani, posturi de radio americane și, în Anglia, canalul cultural BBC 4, transmițînd programe speciale ce îi sînt dedicate. Agenda culturală noastră îl omagiază și ea într-un portret redactat de Victor Eskenasy:
Cu doar 37 de cîntece, scrise de-a lungul a douăzeci de ani și cu 109 spectacole date pe parcursul acelorași două decenii, începînd din anii 1950 și pînă în 1973, Tom Lehrer poate fi cu greu numit ceea ce astăzi se cheamă o vedetă a scenei mondiale. Și totuși, nimeni din cei care i-au ascultat compozițiile, mai curînd cuplete satirice de cele mai diverse inspirații, transmise de la o generație de alta, așa cum se petrec lucrurile cu artiști transformați în figuri de cult, nu îl poate uita.
El însuși, explica într-un amplu interviu, în 2003 - publicat sub titlul: „Opriți-vă din aplaudat, e serios!” - că „nu am fost un cîntăreț adevărat prin temperament. Nu mi-l pot imagina pe Rex Harrison cîntînd ani de zile My Fair Lady noapte după noapte. Aș fi înebunit. Nu simt nevoia demonstrației de afecțiune anonimă, din partea publicului aplaudînd în întuneric. [...] Tot ce am făcut este pe disc și, dacă cineva vrea să asculte, îl poate asculta.”
Deși ultimul său concert a avut loc în 1973, iar Lehrer nu a mai revenit pe scenă decît o singură dată în 1998, după 25 de ani, discurile sale sînt în continuare ascultate și republicate periodic de fanii săi, ultima dată într-o serie, cu un DVD atașat, ilustrînd concertul său de la Oslo, din 1967, colecție apărută în 2010.
Lehrer s-a născut în 1928, în Manhattan, la New York și a studiat pianul de la vîrsta de șapte ani, descoperindu-și ulterior talentul pentru parodii și melodii comice în anii celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul studiilor de matematică la Universitatea Harvard, pe care a absolvit-o cu brio în 1946.
A lucrat în calitate de cercetător la Laboratorul Științific de la Los Alamos, și-a efectuat serviciul militar ca simplu soldat, ajungînd la gradul - cum îl caracteriza rîzînd - de „caporal fără portofoliu” în anii 1955-57 la Agenția Națională de Securitate, din 1962 a predat în cadrul secției de științe politice la Institutul de Tehnologie din Massachussetts, iar zece ani mai tîrziu a devenit profesor la Universitatea din California, la Santa Cruz, predînd între altele un curs despre „Natura Matematicii”. La Santa Cruz avea să-și încheie de altfel cariera universitară.
Cariera de interpret, sub influența unor compozitori de seamă de pe Broadway, a desfășurat-o
De atunci datează și cîntecele cu substrat mai mult decît evident politic, cu satire la adresa încercărilor de modernizare a Bisericii Catolice (The Vatican Rag), la adresa intoleranței religioase și etnice (Săptămîna Frăției Naționale/National Brotherhood Week), a militarismului american (Send the Marines), a proliferării nucleare (Who's the Next?/Cine e următorul?) sau a imoralității și a cultului unor personaje de genul lui Wernher von Braun, specialistul în rachete al Germaniei naziste, recuperat apoi de americani.
În interviul citat, din 2003, Tom Lehrer spunea că, din păcate satira nu poate decît să atragă atenția asupra unui subiect, dar nu să și rezolve mare lucru. „M-am privit întotdeuna ca unul nici măcar predicînd pentru a converti, ci doar gîdilîndu-l pe cel deja convertit. Publicului îi place să creadă că satira rezolvă ceva. Dar, practic, în cea mai mare parte nu face decît să îi dea satisfacție, să-l satisfacă în loc de a îi face mînios, așa cum ar trebui să se întîmple”.
Dacă nu-l cunoașteți pe Tom Lehrer, așa cum sînt toate șansele, ascultați-l în faimosul său cuplet Cine-i următorul?/Who's next?, ale cărui prime două strofe sună cam așa, într-o simplă traducere: „Noi am fost primii să avem bomba și a fost bine/Fiindcă iubim pacea și patria mamă/Apoi Rusia a avut bomba, dar și asta e OK/Findc-a menținut echilibrul puterii, în felul ei. Cine e următorul?/ Franța a avut bomba, dar nu vă îngrijorați/Fiindcă ei sînt, cred, de de partea noastră/ China a avut bomba, dar nu vă fie teamă/ Nu ne pot rade cel puțin cinci ani. Cine e următorul?”
Iar istoria, cum știți bine, continuă și astăzi, chiar dacă Tom Lehrer nu mai cîntă...
