„Politica regională a României oscilează între două extreme. Prima e cea izolaţionist-comunistă: suntem înconjuraţi de duşmani, ţara e o cetate asediată. Cealaltă e integraţionistă: trebuie să reducem spre zero problemele cu vecinii, ca să ne putem dezvolta împreună”, scrie Teodor Baconschi in editorialul ziarului „Evenimentul zilei”, intitulat România si Parteneriatul estic.
Fostul ministru de externe se declara adept al celei de-a doua viziuni si, din aceasta perspectiva, considera ca politica externa a Romaniei a comis in ultimii ani doua mari greseli. In ciuda faptului ca tara s-a putut pozitiona ca un jucator regional in politica externa, diplomatia de la Bucuresti n-a înţeles suficient că parcursul european al Republicii Moldova e condiţionat de mişcările Ucrainei si a neglijat sensibilităţile şi importanţa Federaţiei Ruse în tot acest joc de şah.
„Ajutate de Germania - observa, spre comparatie, Teodor Baconschi - Suedia şi Polonia au resetat relaţia cu Moscova”. Editorialistul enumera motivele pentru care Ucraina este „vedeta geopolitică a întregului proces” derulat prin Parteneriatul estic: suprafaţa, populaţia şi poziţionarea sa strategică, faptul ca pe teritoriul ei tranziteaza conductele de gaz spre Europa și nu in ultimul rand potenţialul ei de putere agricolă zonală şi de pol al industriilor grele.
Legat de sansele ca politica externa sa-si corecteze agenda sub conducerea ministrului de externe actual, social-democratul Titus Corlatean, Teodor Baconschi apeleaza la o ironie muscatoare: „are toate calitatile” „anvergură persuasivă, experienţă internaţională şi chiar un dosar de plagiat pe care presa, generoasă, l-a trecut până acum cu vederea”.
Saptamanalul „22” publica o analiza semnata de George Visan pe tema marsului unionist din 20 octombrie, de la Bucuresti, organizat de fundatia Actiunea 2012. Analiza este preluata de pe site-ul Civitaspolitics.
Autorul argumenteaza ideea ca proiectul unionist este anacronic, în ciuda faptului ca pica într-un moment în care în România ar putea cîștiga teren. Anacronismul i se pare insa evident pentru ca proiectul unionist nu tine seama de realitatile de dincolo de Prut, nici consecintele practice ale reunificarii.
Romania ar deveni brusc un stat multietnic, importand dintr-o singura miscare autonomia teritoriala a Gagauziei, spre exemplu, cu consecinte usor de prevăzut in dosarul revendicarilor autonomiste ale secuilor.
Tendintele autonomiste ale altor minoritati se vor vedea si ele intarite numeric si in raport cu tarile-mama. In sfarsit, pentru ca viziunea sa-i fie mai bine inteleasa, George Visan desfasoara un exercitiu de istorie alternativa: ce ar fi fost daca Romania nu ar fi recunoscut statalitatea Republicii Moldova, pentru a ajunge la concluzia că „nu e o tragedie geopolitică faptul că în prezent există două state în care se vorbește limba română.
Tragic ar fi fost să nu existe nici măcar unul singur”. In loc sa ofere permanent „munitie” Rusiei si Ucrainei agitand ideea unei noi Romanii Mari, Romania ar face bine sa-si construiasca un proiect viabil de viitor. Il citam pe George Visan: „În așa fel ne ajutăm pe noi înșine, și îi ajutăm și pe cei din Republica Moldova”.
