Republica Moldova nu se bucură nici pe departe de aprecieri măgulitoare privind modul în care are grijă de persoanele cu dizabilităţi mintale. Stigmatizare, discriminare, condiţii deseori deplorabile de spitalizare şi cazare, numeroase bariere în faţa participării la viaţa comunităţii, neglijarea unor drepturi elementare ale pacienţilor. Cuvinte, aprecieri dintre cele mai frecvente cel puţin în studiile ce vizează realităţile în care se regăsesc cetăţenii cu sănătatea mintală şubredă. Ce intenţionează autorităţile medicale pentru a îmbunătăţi viaţa persoanelor cu dizabilităţi mintale? O convorbire la această temă cu ministrul adjunct al Sănătăţii, Mihail Ciocanu.
Europa Liberă: În general, dle ministru, o încercare - fie şi superficială - de familiarizare prin intermediul unor studii, analize cu realitatea în care se regăsesc persoanele cu dizabilităţi mintale este o îndeletnicire destul de tristă. Starea de lucruri în acest sens, moştenită din vremuri mai dure, este departe - să spunem aşa - de standarde şi practici bune, uneori chiar de uman. Aţi vorbit recent despre o reformă amplă a serviciilor de sănătate mintală. Despre ce este vorba în linii mari?
Mihail Ciocanu: „Noi tocmai am terminat pregătirea cadrului normativ pentru această reformă, am aprobat Strategia de reformare a serviciilor spitaliceşti în cadrul asistenţei psihiatrice. De asemenea, am aprobat Planul naţional de dezvoltare a asistenţei medicale comunitare psihiatrice şi lucrurile acestea le-am făcut pentru a ajusta practicile moldoveneşti la practicile internaţionale.”
Europa Liberă: Ce va presupune la modul concret, de exemplu, integrarea serviciilor de sănătate mintală în sistemul de asistenţă locală?
Mihail Ciocanu: „Deci, dacă până acum de aceşti pacienţi se ocupa doar medicul psihiatric din cele trei spitale psihiatrice din ţară, după implementarea acestei reforme de aceşti pacienţi se vor ocupa centrele comunitare care vor fi dezvoltate în toate teritoriile administrative din ţară. Şi, de asemenea, se va ocupa medicul de familie. Medicul de familie care este specialistul care în continuare va acorda atât asistenţă medicală profilactică, cât şi de tratament al acestor pacienţi. Deoarece tehnologiile medicale în prezent presupun utilizarea medicamentelor de ultimă generaţie care pot oferi pacienţilor o perioadă de remisie până la 3-4 ani de zile, ceea ce înseamnă că nu mai e nevoie de spitalizare pentru aceşti pacienţi în aceste spitale care, de fapt, seamănă în multe cazuri cu nişte închisori.”
Europa Liberă: Dacă ne referim la statistici, care ar fi - măcar şi cu aproximaţie - numărul pacienţilor cu probleme mintale ce necesită tratament, cu spitalizare sau fără?
Mihail Ciocanu: „Noi avem în Republica Moldova peste 100 de mii de pacienţi cu probleme psihiatrice. Anual cam 15-18 mii de pacienţi sunt depistaţi primar, ceea ce înseamnă pentru prima dată. Din numărul total de pacienţi care sunt depistaţi pentru prima oară, doar 10% au nevoie de internări în spital, ceea ce înseamnă că numărul de paturi în spitalele psihiatrice, în aceste trei spitale psihiatrice pe care le avem în Chişinău, Bălţi şi Orhei, trebuie redus substanţial.
Totodată, noi vrem să aducem asistenţă medicală spitalicească în raionalele ţării, ceea ce înseamnă că în fiecare spital raional vor fi dezvoltate câte 7-10 paturi psihiatrice, pentru a acorda asistenţă medicală de urgenţă în cazul când există acutizarea bolii şi pacientul într-adevăr are nevoie de asistenţă medicală acordată de un psihiatru, dar nu în centrele acestea mari psihiatrice, ci în spitalele raionale.”
Europa Liberă: Dar nu se va întâmpla, dle ministru, că-i vom scoate cum ar veni de sub tutela statului şi îi vom lăsa la voia întâmplării?
Mihail Ciocanu: „Toate reformele se vor face într-un mod comprehensiv, adică foarte şi foarte atent, cu participarea largă atât a administraţiei publice locale, cât şi a sectorului medical. Deci, în centrele comunitare aceşti pacienţi vor fi luaţi la evidenţă pentru a li se acorda întreg ajutorul, atât medical, cât şi social şi eu vă asigur că practicile care există deja în alte ţări vorbesc despre faptul că atunci când întreaga această gamă de servicii este acordată într-un mod bine pus la punct, pacienţii au perioade de remisie foarte lungi şi nu este nevoie să ne îngrijorăm.”
Europa Liberă: De ce până acum s-a considerat mai raţional invers, adică s-a mizat pe servicii centralizate? E o reminiscenţă din perioada sovietică poate?
Mihail Ciocanu: „Absolut, sută la sută sunt convins că este o reminiscenţă din perioadă sovietică. Acesta este un aspect. Iar al doilea este că ţara noastră a semnat Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi în care se spune foarte clar că persoanele cu dizabilităţi mintale au absolut aceleaşi drepturi ca şi toate celelalte persoane, atât drepturi sociale, cât şi juridice, culturale etc. şi noi trebuie să realizăm această convenţie la care suntem parte.”
Europa Liberă: La modul practic cum ar minunat să se întâmple toate la nivelul unui raion, astfel încât la un moment la nivelul comunităţii să se poată asigura marea majoritate a serviciilor de care au nevoie persoanele cu dizabilităţi mintale?
Mihail Ciocanu: „Ce trebuie să facem noi? De fapt, acum de aceşti pacienţi se ocupă doar aceste spitale. Pacientul intră în spital şi iese din spital. În rezultatul acestei reforme, care deja decurge în Republica Moldova, noi vom face ca pacientul cu dizabilităţi mintale să meargă mai întâi în sectorul primar al asistenţei medicale primare, ceea ce înseamnă la medicul de familie, pe urmă în centrele comunitare care vor fi create în centrele raionale. În aceste centre raionale vom avea echipe mobile care vor avea tot arsenalul de metode pentru ajutorarea acestor pacienţi şi doar după centrele comunitare de sănătate mintală, pacienţii vor fi asistaţi în spitale. Deci, vor fi plasaţi în spitale doar la nevoie, în caz de acutizare a bolii.”
Europa Liberă: Dar, a propos de problema personalului, în primul rând la nivelul serviciilor comunitare, cât de acută este şi cum urmează să fie soluţionată în cadrul respectivei reforme?
Mihail Ciocanu: „Absolut. Există problema cadrelor, de pregătire a lor şi de reprofilare a lor, dar totodată vreau să vă comunic că noi aproape în toate teritoriile administrative avem câte un doctor-doi psihiatri şi câte un psiholog. Ceea ce înseamnă că avem cadre destule pentru a întemeia acest serviciu comunitar şi vreau să vă spun că doctorul care activa în spitalele raionale, în secţiile de psihiatrie poate activa cu succes şi în centrele comunitare. Doar serviciile vor fi diferite, iar specialistul va fi unul. De asemenea, noi vom institui serviciul de nurse psihiatrice, ceea ce înseamnă că şi asistentele medicale vor obţine o instruire specială în acest domeniu şi vor putea să asigure o bună parte din activităţi pentru a putea asigura pacienţii cu tratament eficient şi calitativ. ”
Europa Liberă: Trebuie să spunem probabil că asta face parte din acelaşi proces de incluziune în viaţa comunităţilor persoanelor cu dizabilităţi. Ce trebuie să înţelegem prin această incluziune în cazul celor cu dizabilităţi mintale?
Mihail Ciocanu: „Aceasta ‚înseamnă că întreaga comunitate trebuie să-şi asume o responsabilitate pentru aceşti pacienţi.”
Europa Liberă: Dar cum o obişnuim, pentru că autorităţile locale nu au fost obişnuite să aibă grijă şi de aceşti oameni?
Mihail Ciocanu: „Da, nu au fost obişnuite, dar noi în toate localităţile rurale avem medici de familie şi avem nurse. De asemenea avem asistenţi sociali care iarăşi vor fi pregătiţi în acest domeniu, cum trebuie să-i asiste pe aceşti pacienţi. De asemenea, această incluziune presupune şi crearea locurilor de lucru protejate şi a locuinţelor protejate. Evident că aici vor fi necesare surse financiare suplimentare, dar comunitatea trebuie să înţeleagă că aceşti pacienţi au aceleaşi drepturi ca şi celelalte grupuri de populaţie şi vor trebui să facă eforturi pentru a crea aceste condiţii în acea comunitate unde locuieşte pacientul. ”
Europa Liberă: Care pot fi costurile unor asemenea schimbări, care par a fi destul de înalte, adică costurile alinierii la standarde europene şi de unde bani pentru aşa ceva?
Mihail Ciocanu: „Dacă vom micşora în jumătate numărul de spitalizări, mai cu seamă pentru pacienţii cronici care nu au acutizări, dar stau cu anii în spitale psihiatrice, aceşti bani pot fi îndreptaţi spre crearea condiţiilor în cadrul comunităţilor pentru asistarea acestor pacienţi. Lucrurile nu stau chiar atât de rău, resurse există pentru asistenţa medicală spitalicească în prezent şi vor fi reorientate spre asistenţa medicală comunitară şi asistenţa medicală primară.”
Europa Liberă: Oriunde în lume, reformele se fac deseori din cauza că este necesar să se mai strângă cureaua, ci nu în primul rând pentru că s-ar urmări „mai binele” pentru pacient. În R. Moldova, care este cazul: se fac optimizări pentru a economisi sau pentru a îmbunătăţi serviciile medicale, respectiv viaţa pacienţilor?
Mihail Ciocanu: „Din contra. Eu vreau să vă spun că noi facem aceste reforme pentru a răspunde în primul rând necesităţilor pacienţilor şi a asigura incluziunea socială a lor în comunitate. Nu o facem de dragul economiilor, fiindcă statul, guvernul, prin documentele pe care le-a aprobat până în prezent, îşi asumă această responsabilitate foarte fermă să asigure cu resursele financiare necesare întregul pachet de acţiuni care este necesar pentru a face această reformă. Repet, de a instrui medicii de familie ca să se ocupe de pacienţii psihiatrici, de a constitui în toate raionale centre comunitare de sănătate mintală.
Noi acum avem doar șase centre comunitare de sănătate mintală. În următorii patru ani de zile noi trebuie să avem aceste centre comunitare de sănătate mintală în toate raioanele ţării şi vom avea în aceste centre comunitare cel puţin două echipe mobile de specialişti care vor vizita pacienţii la locul de trai.
Şi al treilea element al acestei reforme este dezinstituţionalizarea pacienţilor din spitalele psihiatrice, ceea ce înseamnă micşorarea cel puţin în jumătate a acestor paturi şi crearea a circa 500 de paturi psihiatrice în spitalele raionale, pentru a înlătura stigma care există acum, că te duce la Costiujeni la spital. ”
