„În numele lui Allah cel milostiv și îngăduitor”… Unii din deputații prezenți miercuri 20 noiembrie în sala plenarei Parlamentului European pentru a asista la remiterea premiului anual Saharov adolescentei pakistaneze Malala Yusufzai, care a supraviețuit anul trecut tentativei de asasinat a talibanilor, au fost surprinși să o audă începându-și scurtul discurs în engleză printr-o rugăciune coranică.
Surpriză nelalocul ei, pentru că întreaga activitate în favoarea culturii a acestei fetițe de etnie paștună, care o vreme a ținut un blog la ea acasă dedicat în mare parte educației pentru fete, nu a avut niciodată nimic anti-musulman. În fața Parlamentului European, primindu-și premiul, Malala a salutat chiar prezența ambasadorului Pakistanului pe lîngă UE. Tentativa de asasinare asupra ei a șocat și produs de altfel la fel de multă revoltă în Pakistan, ba chiar și în Afganistanul vecin, pe cât a produs în occident și în restul lumii.
Malala a fost - ca milioane de alte fete și femei - victima unei chingi de obscurantism mai severe decât cea obișnuită a islamului. Pakistanul, în proporție de 90% musulmană, este o țară extrem de diversă iar rigoarea codului de viață și comportament așa cum e aplicat în zona tribală paștună de unde vine ea e unică.
In alte părți ale Pakistanului se practică un islam tolerant, iar marile orașe cunosc o clasă de mijloc occidentalizată și prosperă. Cazul zonei tribale paștune, care se află de o parte și de alta a liniei de frontieră cu Afganistanul, e însă particular, iar paștunii pun probleme atât Pakistanului, cât și Afghanistanului.
Din rândurile paștunilor provin cei care sînt numiți cu termenul generic de talibani, fundamentaliști musulmani care refuză orice contact cu modernitatea altfel decât cel concretizat în armament și mijloace de comunicare. Societatea paștună se ghidează după un cod tribal arhaic, care este chiar pre-, sau ante-islamic, și în care femeia nu e altceva decât o posesiune domestică.
Autonomia de care se bucură paștunii în Pakistan, precum și militarizarea societății lor, face ca guvernul central de la Islamabad, ca și cel de la Kabul, din Afganistanul vecin, să-i trateze cu prudență. Atentatul asupra lui Malala este văzut în țara ei ca neavând nimic de-a face cu religia propriu-zisă. De aici, rugăciunea musulmană cu care fetița supraviețuitoare și-a început discursul.
Discurs pe care, de altfel, ea l-a încheiat cu o pledoarie în favoarea tuturor copiilor săraci și lipsiți de mijloacele de a merge la școală.
„Acești copii nu vor să primească un iPhone, o XBox, o Play Station, sau ciocolată... Nu vor altceva decât o carte și un creion.”
