Linkuri accesibilitate

A jamais, Janis Joplin




Cu doar 11 zile mai tânără decât maică-mea (mulţi ani înainte!), Janis Joplin (19 ianuarie 1943, Port Arthur, Texas – 4 octombrie 1970, Los Angeles) face parte din aşa-zisul „Club 27” (vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/27_Club), foarte select (în sensul în care tocmai cei mai buni „au plecat” primii, la doar 27 de ani). Vocea ei, cum ţi-ai şlefui pavilioanele urechii cu şmirghel, pe din interior, căptuşindu-le totodată cu cea mai fină catifea neagră, îţi stăruie în minte şi după ce cântecul a luat de mult sfârşit, de-ar fi să exemplific prin acest refren din Summertime:

:

No, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no
No, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no, no
No, no, no, no, no, no, no, no, no,
Don't you cry,
Cry.

E ca o jupuire de viu, sau o ilustrare a Strigătului munchian, doar că nu in abstracto, ci cât se poate de concretă, fizică aş zice – dar, Dumnezeule, cu ce bătaie metafizică! Doar Sylvia Plath (1932 – 1963), dintre marile voci lirice ale secolului XX, va fi atins – poate – un asemenea grad de (auto)sfâşiere, în renumitele sale versuri din Tăticule (trad. Mircea Ivănescu):

„Nu izbândeşti, n-o mai scoţi la capăt
De acum, gheată neagră
În care-am trăit ca o labă
Treizeci de ani, săracă şi albă,
De-abia îndrăznind să-mi trag sufletul (…)”

Oricât aş încerca s-o „prind” într-o formulă (nici mai mult, nici mai puţin – „o Marilyn Monroe pe invers”), Janis Joplin îmi scapă; singură poezia poate încerca s-o fixeze, à jamais, într-o constelaţie (de ce nu Triangulum?!) în care fiecare stea face cât toată bolta înstelată. O stelă poetică, pre versuri tocmită – iat-o:

* * *

Vieţi paralele/morţi în serie

cine cui
trebuia să i-o pună
care cu cine
să şi-o tragă
– în serie
sau paralel –
ca nici unul
din cei trei:
Jimi Hendrix
(1942 – 1970)
Janis Joplin
(1943 – 1970)
Jim Morrison
(1943 – 1971)
– cel puţin
din respect
pentru legea
vaselor comunicante –
să nu moară
singur de
supradoză?!

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG