Parlamentul a anunțat că Igor Dodon va depune jurământul pe 23 decembrie, după ce marți, Curtea Constituțională a validat alegerile din 13 noiembrie. În contextul actual, data pare să câștige o semnificație deosebită. Mai ales pentru Parlamentul care în ultima săptămână a ținut ședințe maraton pentru a adopta cât mai multe legi sau a aproba numiri care se știe că nu sunt pe placul președintelui ales. S-ar putea spune că încearcă să „prindă” ultimele zile ale președinției Timofti pentru a se asigura că legile vor fi ratificate. Ce urmează după învestirea lui Igor Dodon și care vor fi „bătăliile” primelor sale 100 de zile la conducerea țării ?
Învestirea în funcţie a preşedintelui Igor Dodon coincide cu încheierea sesiunii de iarnă a Legislativului. O potrivire deloc întâmplătoare, consideră unii experţi. Ei spun că majoritatea parlamentară si-a propus să pună în sarcina preşedintelui în exerciţiu Nicolae Timofti promulgarea unui număr cât mai mare de legi importante.
Însuşi Igor Dodon a acuzat marţi guvernarea că a tergiversat în mod deliberat confirmarea sa în funcţie pentru ca să promoveze legi „nepopulare”, pe care el nu le-ar fi promulgat, între care numirea procurorului general, deschiderea oficiului NATO sau reforma sistemului de pensii.
Unii experţi notează că majoritatea parlamentară a avut grijă să-l lipsească pe Igor Dodon de unele prerogative importante, cum ar fi cea de a numi procurorul sau directorul SIS, instituție care va fi transferată din subordinea președinției în cea a Parlamentului.
O reacţie de răspuns a noului preşedinte ar putea fi cel mai probabil excluderea din Consiliului Suprem de Securitate a exponenţilor partidelor de la guvernare, inclusiv liderul PL, Mihai Ghimpu, democratul Marian Lupu sau spicherul Andrian Candu. Ei au fost incluşi la iniţiativa lui Nicolae Timofti în componenţa acestui organ consultativ prezidat de şeful statului.
Expertul în drept constituţional Victor Puşcaş crede că unul din primele decrete ale lui Igor Dodon va viza noua componenţă a Consiliului Suprem de Securitate, din care nu au cum sa fie excluşi doar membrii din oficiu, între care premierul şi câţiva membri ai cabinetului, precum şi şefii departamentelor care au în responsabilitate domeniul securităţii naţionale. În schimb, şeful statului poate numi în acest Consiliu, la discreţia sa, alte persoane cu funcţie de răspundere, spune Victor Puşcaş:
„Consiliul Suprem de Securitate va fi format din nou. Se aşteaptă şi modificări la Guvern, reorganizarea guvernului. Nu sunt de acord ca în componenţa Consiliului de securitate să fie lideri politici. Trebuie schimbat Consiliul de securitate, cred eu, dar asta e problema preşedintelui. El decide, nimeni nu-i poate interzice, aici e voinţa lui.”
Imediat după ce va fi învestit preşedintele Igor Dodon ar urma să-şi numească consilierii şi are mâna liberă să schimbe funcţionarii din aparatul preşedintelui, mai spune Victor Puşcaş.
Unii experţi observă că preşedintele Dodon nu ar avea cum însă să-şi realizeze mai multe promisiuni pe care le-a făcut în campanie, cele despre care spunea că vor fi primele sale decrete, inclusiv să scoată de pe umerii cetăţenilor povoara „miliardului furat”.
Politologul Dionis Cenuşă crede că preşedinţia lui Igor Dodon va fi mai activă decât cea a predecesorului său, însă mai curand doar la nivel declarativ:
„Vom avea foarte multe declaraţii, dar puţine acţiuni, care vor fi limitate pentru că prerogativele nu-i permit lui Dodon să-şi realizeze visele. Vom avea o președinție oricum dinamică. Dodon va aduce un nou suflu, nu vorbesc despre calitatea acestui suflu, dar el va fi un preşedinte activ. Imaginea Republicii Moldova va avea cred că totuşi de suferit din cauza unui astfel de preşedinte. Vom avea o situaţie inedită când strategia de securitate a Republicii Moldova spune clar că integrarea europeană este o prioritate naţională şi această strategie care trebuie să fie promovată de preşedinte este în contradicţiile cu unele declaraţii pe care le face Dodon.”
Mai mulţi experţi prevestesc vremuri deloc uşoare pe durata mandatului lui Igor Dodon, cel puțin pentru legislatorii obișnuiți să nu aibă niciun zăgaz în faţa ideilor partinice.
