- Parlament funcţional, după aproape trei luni de la scrutinul din 24 februarie 2019;
- Guvern investit de către noul Legislativ, interimatul Cabinetului Pavel Filip, zis şi Miezonoptic, prelungindu-se sine die;
- Primar ales (dar vai! invalidat) al municipiului Chişinău, interimatul numitului Ruslan Codreanu eternizându-se pe durata ultimului an;
- Preşedinte de ţară, în câteva rânduri, interimatul asigurându-l locotenentul (de la: loco tenente) liberal Mihai Ghimpu, apoi locotenentul democrat Marian Lupu, iar în cazul suspendării în cinci reprize a lui Igor Dodon, locotenentul democrat Andrian Candu;
- autoritate teritorială care ar controla raioanele din stânga Nistrului, alias Transnistria;
- 106 cetăţeni care părăsesc zilnic Republica Moldova, fără a se mai întoarce;
- alianţe & coaliţii (amintiţi-vă de soarta AIE-1 şi AIE-2), numai adversităţi;
- nicio participare la Campionatul European/Mondial de fotbal;
- copii în şcoli, locuitori la sate, specialişti de clasă în instituţii de învăţământ şi centre de cercetare ştiinţifică, medici în spitale raionale;
- delege, la toate nivelele;
- adăpost pentru numeroşi cerşetori, copii şi infirmi, omniprezenţi pe străzile capitalei;
- capăt tranziţia moldovenească, spre ce însă?!;
- în sfârşit, deşi capătul acestor „fără speranţă, fără speranţă, fără speranţă” (Alexandru Muşina) nu se mai vede, fără participarea reprezentantei Republicii Moldova (şi nici a României) în finala Eurovision din 18 mai…
Lista lipsurilor se poate întinde pe pagini întregi, mai uşor ar fi să numărăm (pe degete de la o mână) cu ce-am rămas. (Vorba regretatului poet Eugen Cioclea: „Ce mi-a rămas? Un fleac de trenci, un pix?”) Faptul că-n această ţară care aduce tot mai mult a No Man’s Land se întâmplă totuşi, într-o singură lună, Festivalul „Primăvara Europeană a Poeţilor” (8 – 10 mai), Festivalul Internaţional „Grigore Vieru” (14 – 15 mai), Bienala Internaţională de Pictură (cu începere din 17 mai), Festivalul „Zilele literaturii române la Chişinău” (21 – 24 mai), Festivalul Filmului documentar „Cronograf” (în aceeaşi perioadă) ţine mai degrabă de tenacitatea oamenilor de creaţie, care-şi „cultivă grădina” în ciuda „vremurilor sărace”, adeverind o dată în plus că – de la Hölderlin (1770 – 1843) citire – „în chip poetic locuieşte omul pe acest pământ” (fără punct)
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.