Hurmatoi își petrece zilele la medpunkt, un dispensar rural cu un singur etaj, unde face injecții, verifică tensiunea arterială și vizitează pacienții imobilizați la pat în casele lor. În prezent, asistenta comunitară este nevoită să lucreze la distanță de cei aproximativ 300 de locuitori din satul ei din regiunea Sughd, din nordul Tadjikistanului.
În loc să aibă grijă de oameni, ea este dusă să culeagă bumbac.
„Săptămâna trecută, eu și alte câteva zeci de angajați [din sectorul public] am petrecut o săptămână în câmpurile de bumbac”, a spus Hurmatoi, care nu a vrut să-și dezvăluie numele complet de teama represaliilor. „Ni s-a spus să aducem paturi pliante și am dormit într-un dormitor improvizat, lângă câmp. Am lucrat de dimineața devreme până la apusul soarelui, cu o scurtă pauză doar pentru prânz.”
Bumbacul este o piatră de temelie a economiilor rurale din Asia Centrală. Uzbekistanul se numără printre primii 10 producători mondiali, cu o recoltă de aproximativ 1,3 milioane de tone pe an, urmat de Turkmenistan, cu aproximativ 800.000 de tone, și Tadjikistan, cu aproximativ 500.000 de tone.
Hurmatoi este unul dintre miile de lucrători din domeniul sănătății, profesori și alți angajați publici - precum și studenți - care au fost mobilizați în câmpurile de bumbac din Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan în această toamnă, lăsând școlile, spitalele și birourile guvernamentale fără personal suficient în timpul sezonului de recoltare, care durează de la sfârșitul lunii august până în noiembrie.
Autoritățile din regiune au fost acuzate că folosesc angajații publici ca forță de muncă forțată, sub amenințarea concedierii din locurile lor de muncă curente, în timp ce elevii sunt amenințați cu măsuri disciplinare sau exmatriculare din școală, potrivit lucrătorilor și activiștilor pentru drepturile omului.
Cei care își permit, adesea mituiesc funcționarii pentru a evita munca manuală grea sau plătesc pe altcineva să culeagă bumbacul în locul lor. În Tadjikistan și Turkmenistan, cei care nu pot participa sunt obligați să angajeze un înlocuitor.
Organizațiile pentru drepturile omului afirmă că, sub presiune – inclusiv sancțiuni internaționale –, această practică a fost redusă în ultimii ani, însă, după cum arată povestea lui Hurmatoi și a altora, ea continuă să existe.
Hurmatoi a spus că costul meselor - micul dejun, prânzul și cina - este dedus din salariul lor pentru culesul bumbacului.
„Așadar, în final, obținem o sumă foarte mică de bani. Este o muncă grea. La 48 de ani, sunt prea bătrână pentru asta și am dureri de spate. Dar risc să-mi pierd locul de muncă dacă nu merg”, a declarat ea pentru Europa Liberă (RFE/RL).
Forțați să se alăture campaniei „voluntare”
Autoritățile insistă că participarea la recoltarea bumbacului este voluntară. Însă relatările locale și mărturiile colectate de RFE/RL sugerează altceva.
În regiunea Khatlon din sudul Tadjikistanului, autoritățile din educație au ordonat școlilor și colegiilor să trimită profesorii și elevii la câmp „în timpul liber”.
Doi lectori de la Universitatea de Stat Bokhtar din Khatlon au declarat pentru RFE/RL că au fost forțați să culeagă bumbac în weekenduri, sub amenințarea concedierii.
În Uzbekistan, profesori, asistente medicale și funcționari locali din mai multe provincii afirmă că au fost forțați să participe la campanii „voluntare” de cules bumbac organizate de autoritățile locale.
„Toți angajații școlilor noastre – profesori, paznici și personal administrativ și tehnic – culeg bumbac”, a declarat pentru RFE/RL un profesor din districtul Olot, din regiunea sud-vestică Bukhara.
„Ni s-a ordonat ca, dacă cineva ne întreabă, să spunem că am venit din proprie inițiativă”, a declarat profesorul, sub condiția anonimatului.
Președintele Shavkat Mirziyoev, ajuns la putere în 2016, s-a angajat să elimine munca forțată și munca copiilor în sectorul bumbacului din Uzbekistan, după ce bumbacul uzbec s-a confruntat cu un boicot din partea companiilor de îmbrăcăminte precum H&M, Nike și Walmart, criticate de activitșii din occident din cauza utilizării muncii copiilor.
În 2023, Mirziyoev a declarat în fața Adunării Generale a ONU că această practică a fost „complet eliminată”.
Dar activiștii pentru drepturile omului și mass-media locală au vorbit chiar anul acesta despre reapariția fenomenului sub noi denumiri, precum „participare voluntară”.
Pe 26 septembrie, Mirziyoev a declarat o campanie de „urgență” de 10 zile pentru a preveni întârzierile în recoltare. Anul acesta, Uzbekistanul a plantat bumbac pe 875.000 de hectare, având ca obiectiv 3,7 milioane de tone de bumbac brut în 2025.
Aflat în continuare în atenție internațională, guvernul rămâne sensibil la critici.
Pe 14 octombrie, Ministerul Muncii a declarat că au fost identificate peste 70 de cazuri de încălcări ale legislației muncii și a subliniat că „toate formele de muncă forțată sunt strict interzise”.
Mai mulți funcționari locali au fost amendați pentru că au constrâns locuitorii să culeagă bumbac. Printre aceștia se număra și un viceguvernator al provinciei Surkhondaryo, care a fost condamnat la plata unei amenzi de 20,6 milioane de somi uzbeci (1.720 dolari) pentru că ar fi insultat și amenințat membrii comitetului de cartier care nu au trimis oameni să culeagă bumbac.
În Turkmenistan, unde guvernul susține în mod deschis mobilizarea în masă a forței de muncă, campania este și mai amplă. Pe lângă fermieri și funcționari publici, autoritățile au trimis pe câmpuri soldați, foști deținuți și chiar persoane care nu și-au plătit pensia alimentară.
„Spre deosebire de anii precedenți, mulți angajați din sectorul public sunt acum obligați să lucreze gratuit. Oficialii justifică această măsură spunând: «Vă primiți salariul de la stat»”, a declarat pentru RFE/RL un locuitor din provincia vestică Balkan, sub condiția anonimatului.
Plătiți mai bine fermierii!
Analiștii spun că, în ciuda reformelor și presiunii internaționale, structura profund înrădăcinată a economiei bumbacului din Asia Centrală depinde în continuare de munca forțată.
„Sectorul bumbacului din aceste țări rămâne neschimbat”, a declarat Alisher Ilkhamov, directorul grupului de cercetare Central Asia Due Diligence, cu sediul în Marea Britanie. „Reformele lui Mirziyoev au fost de natură politică – au oprit mobilizarea în masă pentru o perioadă –, dar sistemul centralizat nu s-a schimbat. Atâta timp cât guvernul stabilește cotele de producție și prețurile, autoritățile locale vor continua să oblige oamenii să îndeplinească obiectivele.”
Un economist din Dushanbe, care a cerut să rămână anonim, a declarat că problema constă în aspectele economice ale producției de bumbac.
„Trimiterea studenților și a angajaților statului la câmp, pretinzând că este voluntar, nu este o soluție”, a spus el. „Dacă guvernul ar mări salariile culegătorilor și fermierilor – care sunt prost plătiți deoarece statul încasează cea mai mare parte a profitului – mulți oameni s-ar alătura de bunăvoie.”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
