Fost membru al Frontului Popular din Moldova, filiala Tiraspol, Ilie Ilașcu s-a stabilit în România după eliberarea sa din detenția regimului de la Tiraspol, unde petrecuse aproape 9 ani.
Mereu în atenția Europei Libere în perioada detenției și în anii de după, cazul Ilașcu era revizitat pe paginile noastre de istoricul Gheorghe Cojocaru, în iunie 2022, la împlinirea a 30 de ani de la arestarea lui Ilie Ilașcu și a membrilor grupului său, în 1992, analizând mai ales consecințele acestui arest și simulacrului de judecată care a urmat - căderea Guvernului Muravschi la Chișinău și scoaterea României din mecanismul de negociere pentru oprirea războiului de la Nistru.
Cu un an mai devreme, în iunie 2021, scriitorul Emilian Galaicu-Păun reda pe blogul său găzduit de Europa Liberă scene ale întâlnirii în închisoare cu Ilie Ilașcu, descrise într-o carte în curs de apariție de senatoarea franceză Josette Durrieu, raportoare a Consiliului Europei pentru Republica Moldova. Cu excepția soției, nimeni altcineva nu a fost lăsat să-l viziteze...
La aducerea lui Ilie Ilașcu la Chișinău, pe 5 mai 2001, Europa Liberă a fost printre primele posturi care l-au intervievat, în apartamentul familiei sale din capitala moldoveană, la câteva ore după eliberare.
Republicăm mai jos interviul, în care Ilie Ilașcu vorbea despre surpriza eliberării sale, spunând că o datorează în special autorităților din România. De asemenea, își exprima speranța eliberării grabnice a camarazilor săi (Alexandru Leșco a fost eliberat în 2004, iar Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa - în 2007), anunța că va face politică la București (fusese deputat în două legislaturi la Chișinău, dar, în 2000, devenise senator la București pe listele Partidului România Mare, un mandat păstrat până în 2008) și că nu renunță la idealul unirii.
Europa Liberă: Vrem să aflăm, domnule Ilașcu, care vă sunt impresiile...
Ilie Ilașcu: Ce pot să vă spun? Eu n-am știut, până în momentul eliberării mele, că voi fi eliberat. S-a deschis celula, a intrat așa-zisul ministru al securității de stat din Transnistria, generalul Șevțov, și mi-a spus în cinci minute să mă gătesc pentru a mă prezenta la o întâlnire cu niște persoane oficiale din Occident, care se află în prezent la așa-zisul președinte Smirnov. Ce era să fac? M-am îmbrăcat, m-au scos, însă mi-a fost mirarea că erau foarte multe televiziuni, ale Transnistriei și ale Rusiei, se vede, nu știu, erau mai mulți acolo. Și erau în jur de șapte-opt civili, oameni binefăcuți, care nu vorbeau deloc, numai Șevțov vorbea cu mine.
Erau deschise porțile și am ieșit pe jos. În afara închisorii, iarăși, era un show cu ziariști, cu forțe speciale înarmate ș.a.m.d. M-au urcat într-o mașină, înainte s-a așezat pe bancheta din față Șevțov singur și eu la mijloc, iar prin părți, mi-au pus cătușe la o mână și la alta și altele, la mâinile lor. M-au scos pe căi ocolite, n-am intrat în Tiraspol. Pe drum de țară, am ieșit undeva în zona satului Parcani și de acolo am trecut la Tighina. Eu m-am mirat că mergem încolo. De la Tighina, am apucat spre Chișinău. Atunci am înțeles că ne ducem la Chișinău și el singur mi-a zis: „Da, ne ducem la Chișinău, pentru că acolo sunt. Smirnov acolo te așteaptă”. Zic: „Nu înțeleg, acolo parcă este Voronin”. „Da, și Voronin, și Smirnov acolo o să fie. Dar te aducem înapoi”, mi-a spus.
Erau deschise porțile și am ieșit pe jos. În afara închisorii, iarăși, era un show ...
Pe drum, mi s-a cerut în așa mod: „Dacă se va pune vreodată problema eliberării tale, poate se va face în câteva condiții”. Eu înțelegeam că el îmi punea condițiile atunci, verbal mi le punea. Și mi-a spus în ce condiții pot fi eliberat. Prima: să nu mă răzbun. Doi: să nu mai pun mâna pe armă niciodată. Trei: să nu dau în judecată pe nimeni, nici pe cei de la Chișinău care au contribuit la arestarea și deținerea mea... Și patru: să-mi retrag dosarul de la Strasbourg. Eu, bineînțeles, am zis că nu voi îndeplini niciuna, dacă o va cere situația, pe toate patru le voi satisface. El zice: „Atunci o să stai mult și bine acolo, la noi, închis”.
M-au adus la Chișinău și aici eu veneam în urma așa-zisului ministru Șevțov. El s-a dat într-o parte și a citit o... nu știu cum să-i zic, un ucaz, că Smirnov m-a grațiat și îmi dă libertatea. Și m-a amenințat de față cu televiziunea acolo: „Să nu dea Domnul să mai dai ochii cu mine vreodată, că va fi ceea ce trebuie să fie”. I-am întors vorba fix așa: „Să nu dea Domnul pe dumneata în ochii mei, că eu ți-oi arăta cine ești”. Și atât. M-au dus într-o parte și am avut o întrevedere cu președintele Voronin...
Europa Liberă: Despre ce ați discutat cu domnul Voronin?
Ilie Ilașcu: În principiu, au fost două discuții. Una a fost televizată și alta, netelevizată. La cea televizată cred că știți despre ce am discutat, despre cea netelevizată nu pot vorbi – au fost niște lucruri mai deosebite.
Europa Liberă: Cum vă explicați faptul că ați fost eliberat anume acum când, la Chișinău, comuniștii au preluat puterea?
Ilie Ilașcu: Eu puteam fi eliberat și în 1992, și în 1993, și... Nu s-a dorit. Domnul Snegur nu a dorit categoric eliberarea mea. Domnul Lucinschi, la fel, categoric nu a dorit eliberarea mea. Dar acum, situația s-a creat în așa mod... Nu de domnul Voronin.
Eu vreau să spun, deși nu s-a făcut mare vâlvă publică, dar, totuși, datorită conducerii României eu sunt astăzi liber aici. Numai datorită eforturilor lor. S-au făcut eforturi mai multe, hai să le spunem, nepublice. Și ale domnului Geoană, și ale domnului Severin, și ale domnului Năstase, și, îndeosebi, ale domnului Iliescu. Domnul Iliescu și conducerea României nu au ieșit Transnistria, au ieșit direct la Rusia. Și prin organele speciale. Și acest triunghi Chișinău-București-Moscova a impus forțele de acolo astfel că eu am fost eliberat.
Europa Liberă: Credeți că eliberarea dvs. nu se datorează lui Vladimir Voronin?
Ilie Ilașcu: În parte, da. Numai că, dacă am pune pe un cântar fiecare parte ce a mizat pe această eliberare, ce a mizat domnul Iliescu e una, ceva sincer, și ce a mizat domnul Voronin, hai să cred că tot sincer ceva. Iar Moscova a fost impusă să accepte aceste chestiuni.
Europa Liberă: Cu ce intenționați să vă ocupați în continuare? Vă veți duce la București sau ce veți face?
Ilie Ilașcu: Da, bineînțeles. Dacă sunt senator, mă voi duce și voi lucra la București, însă asta nu înseamnă că Basarabia e pierdută pentru mine, deoarece întotdeauna voi activa în acel areal, pentru intențiile noastre care au fost din 1989-1990 încoace – reunificarea țării, rotunjirea țării. Să nu mire pe nimeni că sunt senator al Partidului „România Mare”. Să vă spun sincer, a fost unicul partid din România care mi-a întins mâna. Mai mult n-a fost nimeni, s-au prefăcut că fac ceva, dar nu au făcut nimic. Doar domnul Corneliu Vadim Tudor ce mi-a promis – că, totuși, au fost în vara anului trecut între noi, deși nu s-a publicat această chestiune, niște tratative – tot ce mi-a promis dumnealui totul a făcut până acum.
Dar pot să vă spun că alții nu ar fi făcut niciodată, nu și-ar fi dat un delegat la Consiliul Europei ca să fiu... și încă multe lucruri pe care nici nu le pot spune astăzi. Cândva, poate, se vor spune. Și îi mulțumesc foarte mult. Și nu numai lor, dar tuturor din conducerea României, pentru acele fapte care au fost făcute că astăzi sunt liber. Ori semi-liber, să spunem, că liber de tot nu sunt încă.
Europa Liberă: De ce nu sunteți încă liber?
Ilie Ilașcu: ...Lăsăm această întrebare.
Europa Liberă: Cum credeți, care va fi soarta camarazilor dvs. care au rămas în detenție, deocamdată, la Tiraspol?
- Europa Liberă: De ce nu sunteți încă liber? - Ilie Ilașcu: ...Lăsăm această întrebare.
Ilie Ilașcu: Mi s-a promis de către domnul președinte și de alte structuri din Moldova că până la 9 mai ei vor fi cu toții acasă. Și cunoscând faptul că Andrei Ivanțoc ascultă în fiecare seară „Ora Moldovei”, vreau să-i transmit: Andrei, degrabă vei fi acasă, nu vă pierdeți curajul, totul se hotărăște. Mai mult ca atât, e hotărât deja. Pur și simplu, se mai dorește un show, hai să zicem așa. Altă explicație la întrebarea de ce nu am fost eliberați toți odată nu găsesc. Nu-mi pot explica, deocamdată, de ce numai eu am fost eliberat și ei, nu.
Europa Liberă: Cum apreciați situația din Republica Moldova, situația politică? Îmi dau seama că ați venit acum, nu o cunoașteți bine sau o cunoașteți fragmentar. Aveți vreo intenție în legătură cu viața politică din Republica Moldova?
Ilie Ilașcu: Știți, ce se face se face totul spre bine. Că au venit azi comuniștii la putere nu trebuie să ne sperie. Trebuie să ne bucure. Asta e ultima silabă a lor. Și e tot, cu asta se termină. Nu se face nimic. Vrem noi ori nu vrem, totuși, ne vom uita spre Apus. Nu avem noi ce căuta la Est. Și eu sunt optimist în privința acelei așa-zise ratări, cum se vorbește în presă, a reunificării țării. Nu-i nimic pierdut.
Europa Liberă: Vă mulțumesc foarte mult și vă doresc sănătate și succes.
Ilie Ilașcu: Vreau să transmit colaboratorilor de la Europa Liberă că i-am ascultat în fiecare seară, cum am putut, pe acele unde scurte. Domnului Ionescu și la alții, pentru că au spus aproape în fiecare seară câte ceva și asta ne dădea tărie de caracter, ne îmbărbăta puțin, pentru că să stai timp de 9 ani închis într-o celulă de unul singur și să știi că au uitat toți de tine e foarte greu. Mulțumesc tuturor!
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
