Trăind în apropierea minelor deținute de compania chineză Zijin, locuitorii din Bor, în estul Serbiei, și Panjakent, în vestul Tadjikistanului, se confruntă cu aceeași amenințare: aer otrăvit, terenuri degradate și nicio speranță, în timp ce guvernele lor aprofundează relațiile cu Beijingul.

În timp ce ambele țări acceptă investițiile chineze în cadrul Inițiativei „Belt and Road” („Centura și drumul”), locuitorii susțin că ei sunt cei care plătesc prețul ecologic, acuzații pe care Zijin le neagă.

„Mirosul ăla îți intră în nas și te amețește. E otravă”, spune Asadulo Rahmonov din Khumgaron, Tadjikistan.

„Cu praful ăsta, e imposibil să mai cultivi ceva sănătos”, adaugă Milos Božić din Krivelj, Serbia.

Zijin operează o mină de cupru în Serbia și una de aur în Tadjikistan. Ambele locații au generat plângeri repetate din partea locuitorilor din zonă, care spun că schimburile de terenuri și acțiunile de protecție a mediului promise nu s-au materializat niciodată.

„Să-mi vând proprietatea? Ce-ar trebui să fac – să-mi vând demnitatea?”, întreabă Dragoslav Stanculović, șeful consiliului local din Ostrelj, Serbia, unde majoritatea gospodăriilor au fost deja părăsite.

Zijin a achiziționat fosta companie minieră de stat a Serbiei în 2018 și a lansat operațiunile la noua mină, Cukaru Peki, deja - în totalitate chineză, în 2021. De atunci, locuitorii și experții au avertizat cu privire la poluarea în creștere. Compania spune că a investit 259 de milioane de dolari în îmbunătățiri de mediu, inclusiv în reducerea dioxidului de sulf. Însă particulele toxice persistă.

„Particulele PM și arsenicul sunt încă prezente”, spune Snezana Serbula, profesoară la Facultatea Tehnică din Bor. „Oamenii din Bor le inhalează zilnic.”

Aparatele care monitorizează calitatea aerului arată că problemele persistă. „Înainte vedeai fumul. Acum e invizibil, dar miroase îngrozitor”, spune Violeta, o locuitoare din Bor.

În ciuda indignării publice, guvernul sârb a apărat compania Zijin. Până în 2024, firmele chineze au ajuns în topul exportatorilor din Serbia, cu încasări de peste un miliard de dolari.

„La ce bun banii, dacă îți pierzi sănătatea?”, întreabă Vlado, un locuitor din Bor.

Activistul de mediu Dejan Lazar numește situația „minerit agresiv”, în care localnicii sunt ignorați. „Orașul a fost construit în jurul minei. Nimeni nu e împotriva mineritului. Dar ceea ce se întâmplă acum este irațional”, spune el.

Alții, precum Miodrag Živković, susțin că au fost izgoniți de pe pământul lor fără prea multe opțiuni. „Terenul agricol era sursa mea de trai”, spune el. „Acum trăiesc cu o pensie de 200 de euro. Spune-mi tu cum să mă descurc?”

Zijin afirmă că 98% din terenul din zonă a fost achiziționat voluntar și că exproprierile rămase s-au făcut conform legii. Compania susține că dezvoltă prima „mină verde” din Serbia, în conformitate cu legislația de mediu.

În Tadjikistan, Zijin deține 70% din mina de aur Zarafshon.

„Dimineața, un fum gros acoperă satul. Nu poți respira”, spune Abutolib Mukhtorov din localitatea Șing.

Zijin a fost amendată de mai multe ori, dar se bucură de un sprijin puternic din partea autorităților tadjice, care invocă venituri de milioanele din taxe. Între timp, criticii raportează intimidări ale poliției, supraveghere și arestări.

Cei care vorbesc deschis riscă represalii. În 2023, mai multe femei care au mers la Panjakent pentru a protesta au fost arestate. „Am întrebat ce crimă am comis. Și-au bătut joc de noi”, își amintește Firuza Kahorova. „Când am leșinat, ziceau: ‘Nu-i dați apă, dați-i noroi’.”

Zijin susține că operează legal și are planuri să continue mineritul în Tadjikistan încă 20 de ani. În ambele țări, autoritățile laudă compania ca motor al creșterii economice, chiar dacă prețul ecologic devine tot mai mare.

„Piersicii nu mai rodesc. Florile de castravete cad. Râul e otrăvit”, spune Rahmonov.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te