Când președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a tăiat panglica inaugurală la Aeroportul Internațional Lacin în mai 2025, era deja al treilea aeroport ultramodern inaugurat după 2021 în regiunile recucerite de la armeni.

Cele trei aeroporturi sunt situate la mai puțin de 100 de kilometri unul de celălalt și rămân aproape nefolosite în contextul unei campanii masive de construcții care are loc în și în jurul Nagorno-Karabah.

Practic, întreaga populație de peste 100.000 de etnici armeni a fugit din aceste teritorii în urma unei serii de ofensive militare lansate de Baku, care au culminat cu preluarea completă a controlului asupra Nagorno-Karabahului de către Azerbaidjan, în septembrie 2023.

Nagorno-Karabah a fost populat de-a lungul istoriei în principal de etnici armeni, dar după destrămarea Uniunii Sovietice, a fost recunoscut ca parte a Azerbaidjanului.

Baku a promovat o „mare întoarcere” a azerilor care fugiseră din primul război din Nagorno-Karabah, izbucnit la sfârșitul anilor 1980.

Mai multe fotografii recente ale noilor construcții, publicate de biroul lui Aliyev, arată mici grupuri de oameni adunați pentru a marca evenimentele. Dar fotografiile aeriene din regiuni sunt impresionante, în parte, datorită singurătății peisajelor pe care le surprind.

Economistul azer Toghrul Valiyev a declarat pentru RFE/RL că Baku susține că 30.000-40.000 de azeri s-au întors în regiuni, dar el spune că, din cauza restricțiilor stricte de călătorie din zonă, „este dificil să se găsească date concrete”.

Matteo Civillini este unul dintre puținii jurnaliști occidentali care au acces în regiune. Italianul a transmis știri din Nagorno-Karabakh în urma unei vizite oficiale în aprilie 2024, înaintea Summitului climatic COP 29.

Civillini a declarat pentru RFE/RL că turul de presă a trecut prin mai multe puncte de control de securitate, unde jurnaliștilor li s-au „inspectat minuțios” documentele înainte de a intra.

Odată ajunși în interior, spune el, regiunea avea o „atmosferă suprarealistă, ușor distopică”, fiin un vast șantier de construcții. „Era izbitor cât de puțini oameni păreau să locuiască acolo”.

Civillini spune că a văzut „doar câteva mașini pe șosea”, adăugând că „există o discrepanță evidentă între amploarea proiectului și nevoile reale ale localnicilor”.

Locuitorilor azeri care au fugit din primul război din Nagorno-Karabah li s-au oferit locuințe plătite de stat, cu condiția să se mute definitiv în teritoriile recucerite. Mulți au invocat lipsa oportunităților de angajare în regiune ca principal obstacol în calea întoarcerii.

Un fost locuitor al regiunii Lacin a declarat într-un interviu: „Nu m-aș gândi să mă întorc, pentru că am slujba mea aici, în Baku”. Alți azeri din mediul rural strămutați spun că satele lor au devenit de nerecunoscut în urma campaniei de construcții care amintește de Dubai.

O fostă locuitoare a satului Xocali, care a fugit în anii 1990, a declarat pentru Serviciul Azer al RFE/RL că autoritățile construiesc clădiri frumoase, dar „nu ne lasă să ținem nici măcar o găină. Noi nu locuiam la Moscova, locuiam într-un sat”, a mai spus ea.

Se estimează că vor fi cheltuite aproximativ 19,5 miliarde de dolari pentru eforturile de reconstrucție și relocare în Nagorno-Karabakh și în împrejurimile sale.

Economistul Valiyev afirmă că această campanie masivă de construcții este, în parte, o modalitate de „redistribuire a resurselor” provenite din fluxul de petrodolari care intră în vistieria statului. „Înainte era Baku [care era reconstruit]”, a spus el, „iar acum este Karabah”.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te