Acest lucru ar putea fi însă greu de obținut.
În prezent, doar trei țări NATO importă țiței rusesc: Ungaria, Slovacia și Turcia. Dintre cele trei, Turcia este cea mai importantă.
„Conform datelor noastre, (Turcia) este al treilea importator de petrol rusesc la nivel mondial”, a declarat pentru RFE/RL Petras Kanitas, analist la Centrul de Cercetare pentru Energie și Aer Curat (CREA) din Vilnius.
„Turcia cumpără petrol rusesc în principal pentru că este foarte ieftin”, a adăugat el. „De asemenea, beneficiază de rafinarea țițeiului rusesc și de vânzarea produselor petroliere către Europa.”
Trump vorbește de ceva timp despre tarife secundare împotriva țărilor care importă petrol rusesc și le-a anunțat deja în cazul Indiei. Într-o postare pe Truth Social din 13 septembrie, el a cerut „tuturor țărilor NATO” să oprească astfel de importuri.
„Amenințările lui Trump au vizat până acum în mare parte India și, într-o oarecare măsură, China. Turcia nu a fost niciodată menționată”, a declarat Benjamin Hilgenstock, economist senior la think thank-ul Institutul KSE din Kiev.
Scopul măsurii este de a lovi economia rusă prin reducerea uneia dintre cele mai importante ramuri ale sale – exportul de petrol. Kremlinul ar putea fi obligat, astfel, să se așeze la masa negocierilor pentru a pune capăt războiului din Ucraina.
Hilgenstock, care este și membru asociat al Consiliului German pentru Relații Externe, a declarat că pierderea exporturilor către Turcia ar fi o mare problemă pentru Moscova.
„Probabil că ar însemna că vor trebui să acorde reduceri mai mari altor cumpărători pentru a redirecționa acest volum”, a declarat el pentru RFE/RL.
Dar apetitul Turciei pentru petrolul rusesc se bazează pe forțe economice puternice pe care Ankara nu le va ignora cu ușurință. Unele dintre rafinăriile sale achiziționează 90% din țițeiul lor din Rusia; schimbarea nu s-ar putea produce peste noapte. Turcia este, de asemenea, spre deosebire de India și China, un mare importator de produse petroliere rusești rafinate.
„Desigur, pentru Turcia, [încetarea importurilor] va fi oarecum o provocare, la fel cum ar fi pentru Ungaria și Republica Slovacă, care nu au luat nicio măsură pentru a-și diversifica aprovizionarea”, a spus Hilgenstock.
Pe lângă aspectele economice, și politica ar complica eforturile de a determina Turcia să reducă aprovizionarea cu petrol rusesc. Deoarece nu este membră a Uniunii Europene, Turcia nu se confruntă cu aceleași presiuni ca Ungaria sau Slovacia.
Ungaria și Slovacia
Atât Budapesta, cât și Bratislava au afirmat în repetate rânduri că depind de petrolul rusesc transportat prin conducta Drujba.
În august, când atacurile aeriene ucrainene au scos-o din funcțiune în repetate rânduri, ministrul de Externe al Ungariei, Peter Szijarto, a declarat că „dacă livrările prin conducta Drujba devin imposibile pentru o perioadă lungă de timp, atunci aprovizionarea cu petrol a Ungariei și Slovaciei va deveni, de asemenea, imposibilă”.
Cu toate acestea, UE și-a stabilit obiectivul de a renunța la importurile de energie din Rusia până în 2027, utilizând normele pieței interne a UE, ceea ce înseamnă că Ungaria sau Slovacia nu se vor putea opune, printr-un veto, deciziei.
Analiștii spun că ambele țări ar putea importa petrol prin conductele Adria, prin Croația.
„Diversificarea nu este o problemă tehnică insolubilă, ci o chestiune de voință politică și economică”, a declarat, la începutul acestei luni, pentru serviciul maghiar al RFE/RL, Tamas Pletser, analist în domeniul petrolului și gazelor la Erste Bank.
„Acest lucru ar face combustibilul mai scump, dar atâta timp cât există o piață liberă, nu există penurie”, a adăugat el.
Analistul energetic al CREA, Kanitas, a subliniat că, la începutul acestui an, Republica Cehă a reușit să renunțe complet la aprovizionarea cu petrol rusesc – o măsură pe care s-a angajat să o ia la scurt timp după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, în 2022.
„Și-au ținut promisiunea”, a spus el, dar a adăugat că premierul ungar Viktor Orban „are relații bune cu președintele Trump. Aș spune că ar putea exista un fel de derogare sau ceva de genul acesta”.
Tarife secundare
Postarea lui Trump a solicitat, de asemenea, țărilor NATO să ia în considerare aplicarea unor tarife de 50-100% asupra Chinei, pentru a o pedepsi pentru sprijinul acordat mașinii de război a Rusiei.
Apelul vine în contextul în care Washingtonul se află într-o situație tensionată din punct de vedere comercial cu China.
Trump a amânat în repetate rânduri termenul limită pe care l-a impus Chinei pentru a accepta noile condiții comerciale dacă nu vrea noi tarife masive. Asta pentru că China nu a dat semne că ar fi dispusă să cedeze.
Declarația lui Trump a fost susținută de senatorul republican Lindsay Graham, care a promovat o legislație privind tarife secundare masive pentru a sufoca partenerii comerciali ai Rusiei.
„Este momentul ca europenii să urmeze exemplul președintelui Trump și să ia măsuri împotriva Chinei și Indiei”, a declarat el la emisiunea Meet The Press de la NBC. „China și India își vor schimba practicile față de Putin. Acest război se va termina.”
Însă, întrucât Europa a acceptat creșteri semnificative ale tarifelor pentru a putea face afaceri cu Washingtonul, are cu atât mai multă nevoie să mențină comerțul cu China.
Pe 15 septembrie, Ministerul de Externe din Beijing a avertizat că va lua „măsuri ferme” dacă țările NATO „vor lovi China cu tarife”.
Niciun lider european nu a sugerat că se preconizează o creștere a tarifelor. De asemenea, nu au existat semne imediate de mișcare în ceea ce privește reducerea importurilor de petrol.
Hilgenstock a spus că, pentru ca acest lucru să se întâmple, Trump ar putea fi nevoit să intervină personal pe lângă liderii Ungariei, Slovaciei și Turciei.
„Aceasta este într-adevăr o discuție pe care domnul Trump trebuie să o poarte cu prietenii săi (Viktor) Orban, (Robert) Fico și (Recep Tayyip) Erdogan.”
Articol preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
