Contributors publică sub semnătura lui Septimius Pârvu o analiză realizată în cadrul ExpertForum despre clientelismul în regiune, mai precis despre cum își asigură finanțarea partidele din Republica Moldova, România și Georgia. Chestiunea ține de un aspect al corupției care, spune Pârvu, este în mod curios neglijat: clientelismul politic. În toate cele trei țări „politicienii oferă acces la resurse apropiaților sau abuzează de bunurile publice pentru a-și asigura și păstra accesul la putere. Partidele politice folosesc banii pentru investiții, achizițiile publice sau resursele companiilor de stat pentru a se asigura că își finanțează indirect și mascat activitatea și pentru a-și atrage fidelitatea alegătorilor”. Banii publici au fost folosiți pentru a fideliza primari și pentru a atrage votanți. Sunt alocări pe criterii neclare, regulamente dezlânate și lipsă de transparență. În plus, se cheltuiesc fonduri substanțiale pentru a susține migrația politică, în măsuri diferite în cele trei țări. În România, un primar care migrează la alt partid își poate pierde funcția, așa că atunci când a fost nevoie partidul aflat la putere a dat pur și simplu o ordonanță prin care un număr de zile migrația politică a fost permisă. Analistul publică hărți din care se vede clar că acolo unde primarii au migrat la comanda puterii finanțarea a fost mai bună. În Republica Moldova, nu se știe decât câți primari avea Partidul Democrat în anul alegerilor locale. Acum ar putea fi de două-trei ori mai mulți, dar nu există o evidență. În Georgia e total diferit : nu există opoziție. Primarii trec de fiecare dată în bloc la partidul care câștigă alegerile. Cu alte cuvinte, arată Septimius Pârvu, doar în România există cât de cât o opoziție.
Pe site-ul Ziare.com poate fi citit un amplu interviu realizat de Magda Grădinaru cu autorul francez al trilogiei Comunismul, din care Editura Humanitas tocmai a lansat primul volum, Călăii, în prezența lui Thierry Wolton. Wolton acceptă să comenteze în detaliu cazul României, avertizând că ceea ce va spune nu are cum să facă plăcere niciunui român. E drept că în România serviciile secrete comuniste (Securitatea, deci) au avut cea mai mare influență, comparabilă cu situația din Rusia, dar, spune Wolton, „e ceva și în gena naționala: un fel de depresie națională, care îi face pe români să aibă nevoie de un păstor. E unul dintre motivele pentru care, în România, clasica luptă sovietică între Partid și Servicii a fost adjudecată de cele din urmă”. „Națiunea română este una care se simte rău în propria piele. Din multe motive istorice”. Autorul impunătoarei trilogii, care mai conține volumele Victimele și Complicii, se referă și la vina Occidentului în faptul că a putut dura atât de mult comunismul în Est. Cât despre procesul comunismului : „În cazul comunismului, spune Thierry Wolton, nu era clar cine trebuia să facă un tribunal. În plus, cum să judeci, când tu însuți ai fost complice la crimă? Adică ocidentalii trebuiau să judece crimele comunismului când tocmai din cauza lor a durat comunismul atât de mult. Lucrurile nu s-au spus în acest fel, dar erau clare pentru toată lumea. Și nici nu se vor spune deschis vreodată”.
