Interviu cu Jiri Nasinec, traducător de beletristică din română în cehă.
Europa Liberă: Domnule Nasinec, sînteţi unul dintre cei mai importanţi traducători din limba română în cehă. Vreau să vă întreb: cum aţi descoperit limba română?
Jiri Nasinec: „Limba română am descoperit-o, pe de o parte, printr-o
întîmplare fericită, fiindcă a devenit vocaţia mea pentru toată viaţa, dar, pe de altă parte, descoperirea a fost pricinuită de evenimentele din anul 1968, fiindcă România nu a participat la invadarea Cehoslovaciei. Adevăratul prieten la nevoie se cunoaşte. Era tocmai momentul cînd trebuia să mă hotărăsc ce să studiez la Facultatea de Litere. Şi în afară de limba franceză, care a fost atunci limba principală, am ales limba română. ”
Europa Liberă: Vreau să-mi numiţi cîţiva dintre autorii români pe care i-aţi tradus în limba cehă...
Jiri Nasinec: „Nu ştiu dacă în momentul de faţă îi pot enumera pe toţi. Sînt mulţi. În primul rînd e Mircea Eliade din care am scos şase
volume, nu numai nuvelistică, ci şi cărţi de specialitate, de istoria religiilor, apoi Petru Cimpoeşu, Laurenţiu Fulga, Radu Tudoran, Ion D. Sîrbu, şi, dacă mă refer la autorii din Basarabia, i-am tradus pe Vladimir Beşleagă, pe „maestrul” Iulian Ciocan, pe Aureliu Busuioc şi pe Nicolae Rusu. ”
Europa Liberă: Aţi luat un premiu foarte prestigios în Cehia, traducînd romanul Simion Liftnicul de Petru Cimpoeşu.
Faptul că aţi luat acest premiu foarte important, care se oferă o dată pe an pentru cea mai bună traducere în cehă, e o excepţie fericită sau, într-adevăr, se poate cîştiga ban traducînd autori români?
Jiri Nasinec: „În general nu se poate cîştiga bani traducînd autori români, dar nici pe autori din altă
parte, fiindcă la noi preţul pe pagină normalizată în general este cam 150 de koroane, adică vreo 8 euro. Noi, traducătorii de beletristică, ne numărăm printre cei mai prost plătiţi din Europa”.
Europa Liberă: Se ştie că scriitorii basarabeni sînt mai puţin vizibili şi mai puţin promovaţi decît scriitorii din România. Şi mai puţin traduşi. Ce v-a făcut să vă îndreptaţi privirea spre literatura basarabeană?
Jiri Nasinec: „A fost o chestie de inimă. În primul rînd, am fost foarte curios ce se scrie în această insulă de latinitate-românitate din fosta Uniune Sovietică. Aşa că mă interesam chiar înainte de a deveni Moldova independentă. Dar, la drept vorbind, la prima traducere am ajuns tot printr-o întîmplare. Pe atunci lucram la Editura Odeon, o editură pentru literatura universală, şi la un moment dat vine un coleg de la secţia literaturi sovietice şi-mi zice că a descoperit un autor foarte interesant pe care îl citise în limba rusă. Aşa am ajuns la Zbor frînt de Vladimir Beşleagă. ”
Europa Liberă: 31 august a fost zi de sărbătoare în Republica Moldova. Din nefericire, şi după 20 de ani de independenţă, limba română nu e vorbită încă bine de mulţi moldoveni. Ce credeţi despre această sărbătoare a limbii române aici? E nevoie de ea?
Jiri Nasinec: „Nu ştiu dacă e nevoie, dar mi se pare firesc după atîţia ani, cînd se spunea că aici se vorbeşte limba moldovenească, nu limba română. E un eveniment, într-adevăr”.