O carte ca un mesaj profund, un cuvînt de îndrumare...

Iulian Doni: „Ultima carte pe care am citit-o a fost romanul de Nicolae Dabija, „Tema pentru acasă”. M-a surprins această carte prin emoţiile transmise de autor. Se vorbeşte despre chinurile neamului nostru şi anume deportările din Siberia, iar eroii principali sunt nişte îndrăgostiţi care sunt deportaţi în Siberia.”

Europa Liberă: De ce cartea se numeşte „Tema pentru acasă”?

Iulian Doni: „Este vorba despre eroul principal care este un profesor şi care se îndrăgosteşte în eleva sa. Adică erau la o lecţie şi le-a scris ceva pe tablă, un mesaj, dacă nu greşesc, erau nişte versuri a lui Eminescu. Şi cînd au venit convoaiele ruseşti i-au luat tocmai din sala în care făceau ore şi ei nu au reuşit să facă această temă pentru acasă şi profesorul le-a zis că asta va fi pentru următorii ani pentru tema lor pentru acasă. ”

Europa Liberă: Ce mesaj te-a marcat din această carte?

Iulian Doni: „Pe lîngă faptul că s-a abordat tema deportărilor autorul a venit cu o situaţie reală din viaţă, cu acel sentiment profund, adică dragostea. Acei doi eroi din această carte au dat dovadă de faptul că dragostea este un sentiment chiar profund şi te face nebun, poţi să faci orice cînd eşti îndrăgostit, ei se supuneau oricăror chinuri ca să fie împreună. Toată cartea a fost ca un mesaj, un cuvînt de îndrumare, un mesaj foarte profund, adică nu direct la suprafaţă.”

Europa Liberă: Cît de uşor ţi-a fost să citeşti această carte sau o lăsai pe noptiră şi apoi reveneai la ea?

Iulian Doni: „Dacă tot aţi zis că puteam să o mai las într-o parte, da, din lipsă de tim poate. Dar cîteodată o purtam şi cu mine, şi puteam să o citesc chiar şi în tipul lecţiilor, cîteodată, aşa să vă zic printre altele. Să vă zic că nu am cumpărat cartea, cel puţin încă nu o am în biblioteca mea, am împrumutat-o şi în două zile am citit această carte, fiindcă m-a marcat.”