Când Iranul și Israelul erau cei mai buni prieteni

Diplomatul iranian Reza Saffinia salută soldații israelieni la intrarea în reședința primului președinte al Israelului, Chaim Weizmann, lângă Tel Aviv, în 1950. În 1950, Iranul a rupt relațiile cu vecinii săi arabi, recunoscând în mod neoficial statul evreiesc nou înființat.

David Ben Gurion (stânga), primul prim-ministru al Israelului, se întâlnește cu diplomatul iranian Reza Saffinia (în costum cu dungi) la o petrecere organizată de o delegație iraniană la Ierusalim în 1950.

Relațiile dintre cele două țări au devenit atât de cordiale încât, în cele din urmă, au fost introduse zboruri zilnice între Teheran și Tel Aviv. În secret, Iranul și Israelul au colaborat chiar pentru a dezvolta împreună un sistem de rachete.

Vaci de lapte încărcate într-un avion de marfă cu destinația Iran, pe un aerodrom israelian, în 1965.
În timp ce Israelul beneficia de petrolul iranian, Teheranul dobândea expertiza israeliană în domeniul tehnologiilor agricole și militare.

Studenți din Orientul Mijlociu și Africa ascultă o prelegere despre agricultură într-un centru educațional din Beit Berl, la nord de Tel Aviv, în 1971.

O nuntă evreiască într-un loc necunoscut din Iran, în anii 1950. Ceremonia este oficiată de rabinul Șlomo Cohen Țedek (în centru-dreapta), rabinul șef al țării.

Scrierea ebraică din spatele grupului face referire la versetul biblic: „Soția ta va fi ca o viță roditoare în casa ta; copiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin în jurul mesei tale.”

Luptători din Israel și Iran se înfruntă în cadrul celei de-a șaptea ediții a Jocurilor Macabee din Tel Aviv, Israel, în august 1965. Jocurile se organizează o dată la patru ani și sunt deschise sportivilor evrei din întreaga lume.

Evreii sunt prezenți în Iran de milenii. În anii 1970, aproape 100.000 de evrei trăiau în această țară. În 2012, mai rămăseseră doar 8.756.

O fotografie realizată de fotograful israelian Benno Rothenberg în 1968, în care un coleg se apropie de ruinele Persepolisului, vechea capitală a Imperiului Persan.

Un petrolier iranian sosind într-un port israelian în 1975. După Războiul de Șase Zile, în 1967, ostilitatea arabă față de Israel și aliații săi a dus la o criză internațională a petrolului.
Petrolul iranian a reprezentat o salvare pentru Israel la acea vreme.

Un călător israelian (stânga) servește o băutură alături de muncitori lângă râul Shatt al-Arab, în vestul Iranului, în anii 1950. Israelienii care trăiau în Iran înainte de revoluția din 1979 își amintesc că nu erau prea interesați de represiunile aplicate de șah propriului popor.

„Ei nu se plângeau și noi nu interveneam”, își amintește un israelian într-un film despre perioada pre-revoluționară. „Nu eram orbi, știam în ce realitate trăim, dar nu era treaba noastră”, a adăugat el.

O fotografie realizată de fotograful israelian Benno Rothenberg în care apar arheologi la lucru în provincia Gilan din Iran, în 1968.

O expoziție de publicații iraniene la un târg de carte din Ierusalim, în 1963.

Echipa de șah a Iranului (stânga) joacă împotriva echipei SUA în cadrul Olimpiadei Mondiale de Șah din Haifa, Israel, în 1976.

Israelul și Teheranul s-au confruntat recent într-un război de 12 zile, punctul culminant al unei uri reciproce mai vechi. Dar înainte ca revoluția să răstoarne monarhia iraniană în 1979, cele două țări făceau schimb de turiști și comerț în loc de rachete și drone, ca azi.