O preocupare majoră a presei moldovenești de luni e să caute pe reţelele de socializare reacţiile după accidentul rutier în care a fost implicat preşedintele Igor Dodon.
Una din ele, din Adevărul.md, e că Preşedintele Parlamentului Andrian Candu a fost dezamăgit de unele comentarii făcute în spaţiul public cu privire la accidentul rutier în care a fost implicat Dodon. Speakerul afirmă că, dincolo de competiţia politică, indiferent de simpatii şi antipatii, trebuie să rămânem oameni. Potrivit lui, societatea trece „printr-o criză de moralitate când lupta pentru putere este pusă mai sus decât compasiunea şi omenia”. Tot adevărul publică reacţia a doi liberali: Valeriu Munteanu care crede că în orice alt stat european, șeful statului ar fi fost dator cu o demisie de onoare dacă se va demonstra că „îşi plimba mama şi fiul cu maşina sa de serviciu”, iar Dorin Chirtoacă consideră că Igor Dodon a fost implicat în accident rutier pentru că a condus „în stilul lui Putin”.
Iar socialistul Vlad Batrîncea lansează, citat de aceeaşi publicaţie, o ipoteză-şoc: „Nemernicilor! E o tentativă de omor!“
Un comentariu de astăzi, semnat de Igor Munteanu în Cotidianul.md şi întitulat „Fanarioţii”, arată că, dorind să lămurească poziția Parlamentului R. Moldova față de deportarea cetăţenilor turci, Speakerul Andrian Candu, „a turnat și mai multă benzină pe foc”. După părerea lui Munteanu, „constituția RM a fost încălcată în modul cel mai grosolan posibil. Arestarea profesorilor turci aflați în condiții legale pe teritoriul Republicii Moldova s-a produs după modelul unui regim represiv, nedemocratic, construit pe metodele clasice ale poliției politice (NKVD), incompatibile cu normele și aquis-ul spațiului comunitar al UE. Se pare că nici unul dintre oficialii moldoveni nu realizează cât de grave sunt consecințele acestui incident, care pune la îndoială capacitatea statului R. Moldova de a-și onora obligațiile sale de drept pe plan internațional. Publicul va face o corelație directă și logică între ajutorul statului turc la renovarea Palatului prezidențial de aproximativ șate milioane de dolari și cei șapte cetățeni turci arestați de SIS. Expulzarea acestor profesori a avut loc înafara unei decizii de judecată, fără avocați, în absența oricăror reacții din partea Biroului pentru Mirație, principala autoritate în ceea ce privește aplicarea obligațiilor internaționale pe domeniul cetățenilor străini și apatrizi. Judecând după primele reacții pe care le-au afișat oficialii moldoveni, SIS a îndeplinit fără crâcnire o indicație de partid, reîntârind acuzațiile tot mai dese despre faptul că organele puterii de stat sunt uzurpate n Republica Moldova.”
În Ziarulnational.md, Nicolae Negru arată că “la multele epitete de până acum – cel mai sărac din Europa, cleptocrat, olgarhic, eșuat, capturat…- statului moldav i se poate atribui încă unul – neofanariot, adică dependent de Poarta Otomană”.
Negru explică că, „după evenimentele de joi, când bravul nostru SIS a reținut și a expulzat tocmai șapte persoane suspectate că ar aduce atingere securității Republicii Moldova, care din întâmplare sunt cu toții profesori de origine turcă, aciuați în rețeaua de școli Orizont, finanțată de Fetullah Gulen, dușmanul de moarte al președintelui turc, un „Soros al turcilor” care s-a autoexilat în Statele Unite, ne dăm seama că ticăloșia clasei noastre conducătoare nu are limite. Când se credea că a ajuns la fundul prăpastiei morale, iată că mai continuă să cadă. Trebuie precizat totuși că unii domnitori fanarioți au avut și sclipiri de umanism, de decență. Neofanarioții noștri nu le au.”
Dumitru Spătaru scrie în Tribuna.md că „astăzi, nu ai nevoie de strategii sofisticate pentru a prelua şi menţine puterea – trebuie doar să ştii să joci pe frica oamenilor.” Potrivit lui, frica e mai tare decât gratiile de metal şi zidurile de beton ale oricărei închisori; frica e mai tare decât orice lanţ cu care poate fi ferecat un om; frica e mai puternică decât oricare alt sentiment pe care-l poate avea omul. În Moldova, frica astăzi e totul şi pentru a ne convinge de acest lucru e suficient să găsim fiecare dintre noi câteva clipe şi, în linişte, „să aruncăm” o privire în sufletele noastre şi să răspundem cinstit la întrebarea: De ce ne temem cel mai mult în viaţă? Şi dacă vom fi sinceri cu noi înşine, răspunsul la această întrebare ne va ajuta să înţelegem ce se întâmplă cu fiecare dintre noi în parte, şi cu Republica Moldova, în general.
Ziarul de gardă arată că după audierea reprezentanților Serviciului de Informații și Securitate (SIS) de sâmbătă, 8 septembrie, pe subiectul expulzării cetățenilor turci angajați ai liceelor Orizont, deputata Maria Ciobanu a scris pe rețelele de socializare că informația prezentată de SIS ar fi „o poveste lungă, cu zmei și balauri, pe care trebuie să fii imbecil ca să o crezi”, iar un alt deputat, Iurie Țap, a declarat că reprezentantul SIS nu a putut să răspundă ferm dacă a fost respectată întocmai legislația națională și tratatele internaționale la care R. Moldova este parte. „Mă uit la această poză și mă simt ultimul om de pe pământ… Profesoara din mine plânge, iar deputata se simte neputincioasă, ceea ce mă omoară. Am semnat ieri, înainte de audierile parlamentare, o hârțoagă, prin care m-am obligat să nu divulg secretele din raportul prezentat cu privire la expulzarea celor 7 profesori de la Liceul Teoretic „Orizont”. Nu am auzit niciun secret, doar o poveste lungă, cu zmei și balauri, pe care trebuie să fii imbecil ca să o crezi. Trebuie să recunosc că cei mai mulți vorbitori s-au arătat consternați de acest caz, care a făcut înconjurul lumii în câteva ore. Concluzia mea este că dictatorul s-a transformat în criminal, iar statul Republica Moldova într-un lagăr de concentrare”, este citată deputata liberal-democrată Maria Ciobanu