Alianța constituită de Uniunea Salvați România și PLUS reprezintă evenimentul politic al începutului de an, scrie Dan Tăpălagă. Analiza publicată pe site-ul g4media laudă flexibilitatea de care a dat dovadă liderul USR Dan Barna, care ar fi făcut concesii importante: deși are o identitate incomplet formată, iar sondajele îl situează foarte aproape de limita intrării în Parlamentul European, PLUS este prezent pe listele de candidați ale alianței aproape la paritate cu USR. Coalizarea celor două partide de opoziție, mai arată Tăpălagă, i-a cam lăsat în ofsaid pe liberali și pe președintele Klaus Iohannis, care va candida pentru un al doilea mandat cu susținerea PNL.
Le va fi greu să atace noua structură, cu care PNL nu dorește să se alieze. Totuși, deocamdată pozițiile rămân prudente: „președintele Iohannis s-a limitat la constatarea că el l-a pus premier pe Dacian Cioloș și a spus despre el că a performat. Ludovic Orban, la rândul lui, a spus că liberalii au atâta minte cât să înțeleagă că alianța PSD-ALDE rămâne principalul adversar politic”.
În revista 22, Rodica Culcer privește alianța celor două partide noi, USR și PLUS, drept „singura care poate coagula un nou tip de clasă politică și stabili noi standarde în politica românească. Pentru aceasta însă este necesar ca PLUS și USR să elimine orice dubiu cu privire la calitatea morală a liderilor lor”.
Urmează o trecere în revistă a unor decizii care deja i s-au reproșat lui Cioloș: demisiile forțate ale unor membri de conducere (unul pentru că „promovează poziții extremiste și antieuropene”, iar celălalt pentru că... a dezvăluit acest lucru pe Facebook). Sunt și alte detalii pentru care dl Cioloș ar avea de dat exlicații, consideră Culcer: prietenia cu social-democratul Vasile Dâncu, încrederea acordată, în guvernul tehnocrat pe care l-a condus, unui ministru al educației contestat, plus revocarea unui ministru al culturii mai degrabă apreciat. Cu alte cuvinte, defectul semnalat de profesorul universitar Valentin Naumescu, care a demisionat din PLUS după numai șapte zile, ar trebui urmărit: tendința de a lua decizii discreționare. În rest, scandalurile detonate rapid la startul acestei alianțe nu sunt decât expresia temerilor trezite de noua forță politică în rândul partidelor de la putere și al liberalilor.
Se scrie azi destul de mult și despre înaintarea fermă a Laurei Codruța Kovesi în cursa pentru ocuparea funcției de procuror-șef european. Deocamdată, figurează pe prima poziție în lista scurtă rezultată din cea mai recentă selecție. Ministrul de justiție Tudorel Toader anunță că e pregătit să-i bareze drumul, că va trimite tuturor miniștrilor de justiție din Uniune motivul revocării din funcția de procuror-șef anticorupție – și anume abuzurile pe care le-ar fi comis Kovesi.
Într-un articol semnat de Loredana Voculescu pe site-ul republica.ro, Raluca Prună, fost ministru de justiție, actualmente funcționar european, spune că nu Tudorel Toader poate influența decizia, care va fi luată de către Consiliul European și Parlament. Raluca Prună face și o comparație cu situația din Polonia din 2017, când guvernul condus de un partid eurosceptic s-a opus puternic realegerii lui Donald Tusk în funcția de președinte al Consiliului European. Iar în România, scrie Magda Grădinaru pe site-ul ziare.com, n-ar fi prima dată când „Europa apără un român în fața unei puteri discreționare. De altfel, după 10 august, instituțiile europene au anunțat că nu vor confunda societatea cu o clasă politică abuzivă”.