„Alegerile din Republica Moldova şi Ucraina, influenţate de şantajul energetic” se intitulează articolul semnat de Cristian Unteanu la rubrica de opinii a ziarului Adevărul. Chiar dacă poate fi socotit incorectă politic, formula e potrivită raționamentului „cinic al super-puterilor ce-şi adună din nou piesele pentru a monta un alt episod din noul Război Rece”.
Your browser doesn’t support HTML5
Tania Radu: revista presei românești din 13 februarie 2019
Aflate în prag de alegeri, Moldova și Ucraina sunt în fața unei neliniști explicabile: dependente de import, pentru că izolate de sursele de aprovizionare energetică, ele „vor să ştie cine le asigură energia necesară şi în ce condiţii”. De la Moscova, alegătorii „primesc un avertisment clar şi deloc subtil”: țările lor se găsesc în afara noii reţele de aprovizionare preconizate de Rusia „către foarte doritoarea piaţă europeană”.
Cristian Unteanu spune că americanii au sesizat just pericolul și au încercat să-i convingă pe europeni să iasă de sub dependența de Rusia folosindu-se de gazul lichefiat american. Deocamdată nu au convins. Dacă în privința Republicii Moldova și a Ucrainei e destul de clar, nu e încă sigur ce se va întîmpla cu celelalte state europene care se aprovizionează de la ruși. România este singurul stat european care scapă întrucâtva acestui conflict de geopolitică energetică, pentru că are propriile resurse de gaze naturale. Pentru ceilalți, alegerile din Moldova și Ucraina „ne vor permite să vedem cât de mult a putut fi influenţată opinia publică de marele şantaj rus deghizat acum, pentru a respecta sensibilităţile diplomatice, în «ofertă favorabilă ambelor părţi»“.
Tot în Adevărul, Adrian Majuru numește România o țară „în lichidare de stoc” și asta nu de-acum, ci chiar începând cu 1990: primul episod, privatizarea care a sorbit patrimoniul industrial, iar fenomenul continuă și azi, cu privatizarea CFR Marfă sau a Oltchim. „Lichidarea de stoc a pulverizat în acelaşi timp şi economiile financiare ale ţării: falimentele bancare, jocurile piramidale, tunurile financiare, multe cu nume grotești, „după calapodul intelectual al protagoniştilor: Valiza, Caltaboşul, Motorina, Cocaină pentru VIP-uri, Transformatorul etc”.
Autorul e indignat și de lichidarea lichidităților din buzunarele românilor, de care vinovat s-ar face tandemul Băsescu-Boc. Ce s-a făcut cu banii tăiați din salariile bugetarilor, nu se știe. Lichidare de stoc și în resursele României, în profesionalizarea tinerilor şi a populaţiei active, prin scăderea nivelului învățământului, lichidarea de stoc a creierelor, a talentelor reale, invitate să părăsească țara. Apoi, spune Majuru, „România este în lichidare de stoc demografic”. Crede că va urma „lichidarea de stoc a suveranităţii naţionale prin afirmarea şi sprijinirea unei minorităţi extremiste, deconspirată ca fiind antinaţională încă din anii 1980, cu Tökes în frunte”. O singură lichidare nu a avut loc: „aceea de comunişti deveniţi democraţi peste noapte, activişti PCR, UTC, UASCR deveniţi europeni şi formatori de opinie, ofiţeri de securitate şi de miliţie ajunşi mari capitalişti”. Așadar, e nevoie de o lege a lustrației.
În ultima ediție a bilunarului 22, editorialul lui Andrei Cornea se ocupă de un fenomen recurent: incriminarea intelectualilor pentru toate eșecurile din România. „Ai zice că în câțiva inși de la Ghedese, Humanitas, Dilema stă necazul țării, că din cauza lor crește ROBOR-ul și scade leul, că ei îmbolnăvesc poporul de gripă, că autostrăzile rămân nefăcute, fiindcă ei vor să meargă cu trăsura, că din pricina cărților pe care ei le scriu nestăvilit Dragnea e tare și mare, iar Dăncilă analfabetă funcțional”. Adevărul este, scrie Cornea, că pentru toți detractorii lor vechi și noi intelectualii au, in corpore, o singură vină, dar capitală: există”.