Săptămânalul 22 publică un interviu realizat de Octavian Manea și Armand Goșu cu expertul în spațiul ex-sovietic Ileana Racheru. Domnia sa spune că, în aceste zile, la Chișinău are loc o a doua revoluție din perioada postcomunistă. Spre deosebire de „revoluția Twitter” din 2009, sau de ce s-a întâmplat ulterior în Armenia și Ucraina, de această dată schimbările nu au fost obținute în urma protestelor de stradă, ci în urma negocierilor în cadrul Parlamentului. Ileana Racheru este invitată să explice în ce constă sistemul lui Vladimir Plahotniuc și „sistemul lui informal de putere prin care controlează Moldova”.
„Plahotniuc este un exponent al mafiei”, spune invitata revistei 22, e vorba de o „încrengătura toxică între mafie și politicieni”. Plahotniuc „deține o arhivă foto-video cu kompromat (material compromițător) în care se regăsesc politicieni, oameni din servicii nu doar din R. Moldova. Cu ajutorul acestei arhive, prin mituire sau șantaj a reușit să subordoneze Curtea Constituțională, procurorul general, Centrul Național Anticorupție și chiar și aparatul tehnic de lucru al Parlamentului”.
Octavian Manea a discutat, de asemenea în revista 22, și cu istoricul Bogdan Murgescu despre decalajele nerezolvate, ba chiar agravate, dintre statele membre ale Uniunii Europene. Un semn de întrebare a ridicat schimbarea la față a statelor considerate a face parte din Grupul Vișegrad, cele mai avansate iniţial, și economic, și democratic din blocul estic. Or iată că tocmai aici au apărut tendințe de „etnocentrism identitar, îmbrățișarea iliberalismului și chiar, pe alocuri, denunțarea democrației liberale”.
Bogdan Murgescu e de părere că timpul de maturizare al democrațiilor din statele mai nou intrate în Uniune a fost insuficient, mai ales la nivelul mentalităților. „Transformarea postcomunistă, integrarea în Uniunea Europeană și procesele de recuperare a decalajelor s-au făcut cu prețul creșterii disparităților sociale, spune Murgescu. Nu au existat nici suficientă empatie socială și nici politici adecvate pentru a avea grijă de cei care erau mai puțin performanți sau mai puțin pregătiți pentru a face față unei economii tot mai globalizate, integrate și deschise. Din acest punct de vedere, există în societățile postcomuniste central-est-europene grupuri relativ însemnate de oameni care sunt pierzători neți ai tranziției și ai integrării” și, se subînțelege, dintre ei mulți pot fi tentați de poziții antidemocratice. O altă întrebare pune problema disparităților dintre regiunile care compun România.
Moldova, Oltenia, județele din sudul țării sunt mult în urma Transilvaniei. Tot mai mult. Explicația lui Bogdan Murgescu e destul de surprinzătoare: de vină ar fi cota unică de impozit, care favorizează polarizarea socială. „Cota unică este un simptom de insensibilitate socială, este categoric un factor agravant, dar, precizează invitatul lui Octavian Manea, nu este cauza unică a disparităților”.
Un raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), comandat de Ministerul de Externe al României, a interesat mai multe publicații, între care site-ul G4Media. Raportul arată că diaspora românească este a cincea din lume, raportată la populația țării, și că fenomenul emigării și, respectiv, imigrării în spațiul european s-a accentuat sever în perioada 2001-2016. În 2015-16, cel puțin 17% din populația României se afla în afara țării. Potrivit raportului OCDE, imigranții din România au cel mai scăzut nivel de instrucție din Uniune, doar cei plecați din Serbia se plasează mai jos, dar e vorba de o țară nemembră a Uniunii. Jumătate dintre românii cu studii superioare ocupă în străinătate posturi necalificate.