Reportaj din aeroportul Bruxelles. Dan Tăpălagă s-a nimerit la același terminal pentru București cu candidata la postul de procuror-șef european și a simțit nevoia să-și transmită prin intermediul G4media observațiile. Laura Codruța Kovesi era însoțită doar de aghiotant. A primit de la Dan Tăpălagă, informat mai iute din redacție, vestea că a câștigat primul loc la audierea din comisia LIBE. „Nu prea știe cum să reacționeze, ce să spună, scrie Tăpălagă. (...) Pornește singură către poarta de îmbarcare, așa cum a venit la audieri. Singură. N-am remarcat nicio instituție a statului român aliniată în spatele ei, ca la francez de pildă, susținut masiv de țara lui. Am văzut doar particulari, zbătându-se pentru ea pe cont propriu”.
Redacția G4media a înregistrat la București reacții din coaliția de guvernare. ALDE a descoperit brusc că formula de alegere a procurorului-șef european e numai bună să fie implementată și la noi pentru desemnarea procurorului general. Adică să fie votat de Parlament. PSD a îmbrățișat deîndată ideea. Cât despre Kovesi, senatorul PSD Șerban Nicolae a fost de părere că „nici nu există”, „mai ales în comparaţie cu ceilalţi candidaţi”, „dacă e să fim cinstiţi, mai ales din punct de vedere profesional”.
Cristian Tudor Popescu scrie pe republica.ro: „Este prima înfrângere mare la scenă deschisă a haitei de monștri-țopârlani. Și e o înfrângere prin vot. Asta spune tuturor românilor care sunt pe cale să-și piardă speranța de a mai trăi altfel decât sub Dragnea, Tăriceanu, T. Toader, Dăncilă, Ș. Nicolae, Nicolicea, Iordache, Grapini, Zoană, Țapardel, că se poate...”.
Florin Negruțiu (republica.ro) a cules comportamente schizoide în zona puterii. „Am aflat de pildă, zapând de pe un post pe altul, scrie el, că este scandalos că nemții nu și-au votat candidatul, dar este perfect natural că românii nu și-au votat candidata. Am mai aflat că nu e bine să ne spălăm rufele la Bruxelles, dar că e bine să ne ridicăm poalele în cap la Bruxelles. Am aflat că nu trebuie să ne ducem cu jalba anticorupției la Înalta Poartă, dar că e bine să ne ducem cu jalba «abuzurilor» la Înalta Poartă. În fine, am aflat că trebuie să fim patrioți și să-i susținem pe români, dar că trebuie să fim patrioți și să nu-i susținem pe români”. Încât, mai scrie Negruțiu, „ce să mai înțeleagă poporul pesedist?”
Ca de obicei, Andrei Pleșu se apleacă asupra subiectelor politice la zi dintr-o perspectivă mai largă. Răsfoiește hârtii vechi și găsește informația că, în ianuarie 1871, o gazetă din Germania publica o scrisoare a regelui Carol I, în care, „după aproape cinci ani de domnie, regele se plânge unui prieten de «puţinul folos» pe care l-a putut aduce «acestei frumoase ţări». «A cui este vina?» – se întreabă Carol. «Nici a mea, nici a poporului în întregimea lui». Scandal în presa de la București, regele e făcut cu ou și cu oțet. Totuși, a cui o fi vina? Răspunsul l-a dat tot Regele Carol I: românii sunt un popor „care nu vrea să fie condus şi totuşi nu e în stare să se conducă singur“; între elite şi mase fractura e „nevindecabilă”; intrigile de partid înfloresc în România. „Nu suntem, oare, tot în momentul «Carol I»? În 1871? Şi, vai, fără Carol I, fără Brătieni, fără Titu Maiorescu. Cine-i de vină?”, sună glosa finală a lui Andrei Pleșu.