Mulţi pensionari sau oameni cu dizabilităţi cu venituri modeste fac coadă pentru a beneficia de o odihnă gratuită la un sanatoriu. Le vine rîndul o dată în trei sau cinci ani, cînd statul le propune un bilet de călătorie spre acel sanatoriu. Unui cunoscut de-al meu, după cinci ani de aşteptare, i-a venit rîndul să meargă la Sergheevka.
Your browser doesn’t support HTML5
Sergheevka? Mai bine Vadul-lui-Vodă!
Fireşte, lunile decembrie şi ianuarie nu sunt cele mai faine pentru a merge la mare, dar, dacă refuzi, nu mai ai nici această posibilitate. Aşa că omul s-a gîndit să plece la Sergheevka în dricul iernii. La urma urmei, e o odihnă şi asta. În loc să plonjezi în mare, te poţi plimba pe faleză. Nici asta nu e puţin!
Însă cineva i-a amintit cunoscutului meu că în Ucraina e instituită legea marţială şi l-a făcut să aibă dubii. Cunoscutul s-a gîndit că în Ucraina există război. Fireşte, omul îşi dădea seama că Sergheevka e departe de Donbas, dar totuşi. Şi după mai multe ezitări omul a decis să nu mai plece la Sergheevka.
Pentru a nu pierde însă rîndul, cunoscutul meu a insistat pe lîngă funcţionari să i se dea un bilet de călătorie pentru un alt sanatoriu. Nu prea voiau funcţionarii, dar în cele din urmă s-au milostivit. L-au repartizat la Vadul-lui-Vodă, iar cunoscutului meu i s-a luat o piatră de pe inimă.
Vadul-lui-Vodă era acasă, unde e pace şi linişte. Era o destinaţie bună. Am avut însă imprudenţa să-i spun că Vadul-lui-Vodă e aproape de regiunea transnistreană, care conţine nişte pericole, şi cunoscutul meu a căzut pe gînduri. E greu, e foarte greu de la o vreme să găseşti un loc de odihnă sigur, ferit de pericole. Nici Antalia şi nici chiar Nice nu-ţi mai pot oferi certitudinea că liniştea va fi deplină.