Marea Britanie, Franța și Germania – așa-numitul E3 – au avertizat că vor declanșa un mecanism invocat adesea ca amenințare, dar niciodată utilizat, la Națiunile Unite, care ar putea reimpune sancțiuni globale împotriva Iranului. Termenul limită: sfârșitul lunii august, cu excepția cazului în care Teheranul înregistrează progrese tangibile în negocierile nucleare cu Statele Unite.
Mecanismul „snapback” este un proces special, creat odată cu acordul nuclear din 2015 privind Iranul, aprobat oficial prin Rezoluția 2231 a Consiliului de Securitate al ONU. Scopul său este de a garanta că, în cazul în care Iranul încalcă grav acordul, comunitatea internațională poate restabili rapid toate sancțiunile ONU care existau înainte de acord, fără a se împotmoli în veto-uri ale marilor puteri sau în negocieri interminabile.
Deși „snapback” este mai degrabă o găselniță decât un termen juridic, acesta a devenit prescurtarea uzuală pentru reintroducerea automată a sancțiunilor. Cele trei țări au notificat deja ONU că sunt pregătite să recurgă la acest mecanism, un pas care ar putea escalada dramatic tensiunile legate de programul nuclear al Iranului. Mecanismul în sine urmează să expire la 18 octombrie, ceea ce le lasă europenilor doar o fereastră de timp foarte scurtă pentru a acționa.
Cum sunt reactivate sancțiunile ONU?
Acordul nuclear, cunoscut oficial sub denumirea de Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), include o procedură de soluționare a litigiilor. Dacă un participant la acord, cum ar fi statele E3, consideră că Iranul se află în „situație de neîndeplinire semnificativă” a obligațiilor sale, acesta poate ridica problema prin intermediul mecanismelor prevăzute în JCPOA și, în ultimă instanță, o poate sesiza Consiliului de Securitate al ONU.
Odată ce problema ajunge în fața Consiliului de Securitate, începe un răgaz de 30 de zile. În acest răstimp, Consiliul trebuie să adopte o nouă rezoluție pentru a continua suspendarea sancțiunilor împotriva Iranului. Dacă rezoluția nu este adoptată în timp util, vechile sancțiuni ONU, cele care au fost ridicate în temeiul acordului din 2015, reintră automat în vigoare. Nu este necesar un vot suplimentar.
Instalațiile centralei nucleare de la Natanz (Iran) fotografiate în 2019. Iranul susține că întregul său program nuclear este pașnic.
Ministrul de externe al Iranului, Abbas Araqchi, insistă de săptămâni întregi că autoritatea legală a E3 de a declanșa mecanismul este „extrem de discutabilă”, deoarece aceștia cer Iranului să renunțe la îmbogățirea uraniului, ceea ce, potrivit lui, contravine JCPOA.
Argumentul Iranului este că E3 încalcă acordul și, prin urmare, țările respective nu mai sunt părți la acesta.
Dar „acest argument nu are niciun merit”, a declarat Richard Nephew, care a fost expertul principal în sancțiuni al echipei americane care a negociat JCPOA.
„Nu există niciun mecanism prin care un alt participant la JCPOA să poată exclude un participant la JCPOA din acord”, a declarat el pentru Europa Liberă (RFE/RL). „E3 nu s-a retras niciodată, spre deosebire de Statele Unite, așa că își păstrează drepturile.”
Iranul a amenințat, de asemenea, că va riposta, inclusiv prin retragerea din Tratatul de neproliferare nucleară (TNP).
De ce se spune „snapback”
O caracteristică esențială – și motivul pentru care se numește „snapback” – este că procesul nu poate fi blocat prin veto. În mod normal, unul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU ar putea bloca prin veto o rezoluție de impunere a sancțiunilor. Aici, sistemul este inversat: pentru a menține sancțiunile în vigoare, consiliul trebuie să adopte o nouă rezoluție.
Orice veto asupra acestei rezoluții împiedică adoptarea acesteia și, întrucât, în mod implicit, sancțiunile reintră în vigoare dacă nu se adoptă o rezoluție în termen de 30 de zile, un veto accelerează de fapt revenirea la sancțiuni, în loc să o oprească. În practică, odată ce un participant declanșează procesul, este foarte dificil să se împiedice reintroducerea vechilor sancțiuni.
Iranul afirmă că lucrează împreună cu China și Rusia – ambele membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU și părți la JCPOA – pentru a „opri” procesul. Nephew susține că acest lucru nu este posibil din punct de vedere juridic.
El a remarcat că singurul argument pe care Beijingul și Moscova îl pot invoca este că acordul nuclear nu mai există, „dar asta este foarte, foarte greu de făcut”.
Ministrul de externe iranian Abbas Araghchi, într-o vizită la Istanbul, pe 22 iunie 2025.
Ce sancțiuni ar reveni?
Dacă procesul de revenire la situația anterioară va avea succes, ONU va restabili cele șase rezoluții ale Consiliului de Securitate referitoare la Iran, adoptate între 2006 și 2010.
Acestea includ restricții ample, precum un embargo al ONU asupra armelor convenționale, măsuri de limitare a activităților legate de rachetele balistice capabile să transporte arme nucleare, precum și o serie de înghețări ale activelor, interdicții de călătorie și alte norme legate de proliferare.
În termeni practici, aceasta înseamnă reinstituirea unui cadru juridic amplu, susținut de ONU, pe care guvernele, băncile, transportatorii, asigurătorii și furnizorii de tehnologie să îl ia în serios.
Va fi afectat Iranul în mod semnificativ?
Oficialii iranieni au minimizat impactul potențial al noilor sancțiuni impuse de ONU, susținând că efectele sunt exagerate.
Însă chiar dacă Statele Unite aplică deja sancțiuni unilaterale extinse care limitează puternic economia și exporturile de energie ale Iranului, reînnoirea sancțiunilor ONU ar avea totuși o importanță.
Directorul general IAEA, Rafael Mariano Grossi (centru) vizitând o expoziție de „realizări nucleare” iraniene la Teheran, pe 17 aprilie 2025.
Nephew a susținut că comerțul cu materiale nucleare și rachete al Iranului va fi cel mai grav afectat. „Ambele articole vor fi ilegale, împreună cu importurile cu dublă utilizare de care Iranul va avea nevoie pentru a reconstrui aceste programe”, a afirmat el.
Insistența Iranului că sancțiunile nu vor avea un impact semnificativ contrastează cu avertismentele sale privind represalii în cazul în care acestea vor fi reimpuse.
„Sancțiunile nu pot fi atât de severe încât să determine retragerea din TNP și nici atât de nesemnificative încât să nu conteze”, a afirmat Nephew.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te