Integrarea europeană e dinamitată de jocul de-a coaliţiile al guvernanţilor, de mişmaşurile financiare îndărătul cărora se întrezăresc tot marii conducători.
În Moldova maşinăria statală a avut de la bun început o temelie dubioasă, şubredă, impregnată de interese personale, de familie şi de partid.
„Mi-e jenă să stau cu mîna întinsă. Dar viaţa te obligă uneori…”
Trăim timpuri grele. Acum trebuie să fii foarte energic şi ingenios ca să ademeneşti clienţii.
Străinii încep să înţeleagă năravurile locului.
„Războiul e la o zvîrlitură de băţ, iar ei se joacă de-a coaliţiile de parcă ar fi cei mai puternici din lume.”
Rău e în primul rînd pentru că nu există nişte repere morale, nişte valori.
„Strada mea se numea odată Tolbuhin. Acum e Titulescu. Dar cine e acest Titulescu? Eu habar nu am.”
Putem lansa campanii la nesfîrşit. Ele sînt interesante, sună bine. Dar nu se ştie ce impact vor avea.
Mă nedumireşte mai cu seamă puzderia de doamne-gospodine de pe Odnoklassniki...
Mulţi dintre şoferii fără acte în regulă lucrează în continuare, ba chiar rîd nechezat de prostia celor care dau bani pe noile plăcuţe.
Problema cea mare a R. Moldova nu e acum dilema judeţ vs raion, ci hoţia şi mişmaşul fără frontiere.
Nu am nimic împotriva cerşetorilor şi boschetarilor, dar am impresia că o cafenea care vrea să seducă ar trebui să aibă altceva în jurul ei.
Structurile statului din R.Moldova acţionează ca nişte păpuşi dezarticulate, invocînd de fiecare dată absenţa prerogativelor.
În jur e un soi de degringoladă economică, leul moldovenesc se prăbuşeşte, iar populaţia a fost deja avertizată că medicamentele se vor scumpi.
Edilii par incapabili să oprească această ofensiva împotriva arborilor şi tufanilor dintre blocuri.
Spectacolul dizgraţios al negocierilor interminabile dintre învingători îmi provoacă gustul amar al dezolării.
Anii trec, ca un stol de lăstuni, vorba poetului, şi nimic nu se schimbă.
Numai şi numai atunci cînd un mare conducător va fi băgat în puşcărie va merita să ne agităm.
Realitatea moldovenească poate concura orice altă realitate terifiantă.
Încarcă mai mult