Învingătorilor autohtoni le place foarte mult cînd tot soiul de perdanţi intră cu încredere în partidele lor.
Pentru simplul muritor, nerealizări mari sînt corupţia endemică, mişmaşul generalizat, pensiile şi salariile ridicol de mici...
El și-a arătat spiritul civic aşa cum îl înţelegea el...
Mătuşa Ileana şi Vasili Petrovici trăiesc numai cu geopolitica-n braţe?
E lipsă de bun-simţ să probozeşti alegătorii care nu te aleg, mai cu seamă după ce te-ai plimbat prin culoarele puterii.
Aici toată lumea votează din zorii tranziţiei pentru un viitor mai bun, iar viitorul acesta nu mai apare.
Dacă guvernanţii proiectaţi duminică pe piscurile puterii nu-şi vor modifica nici acum obişnuinţele, mă tem că nu mai ajungem în lumea civilizată nici peste un secol.
Văzînd sacoşele atrăgătoare, omul a spus că e un fan al acelui partid şi a fost imediat răsplătit cu o pungă cu chibrituri, o sacoşă cu ciocolate pentru copil şi o sacoşă cu un şorţ pentru soţie...
Nu există nimic în afara propriei guşe. Statul te ajută numai şi numai atunci cînd îţi pune mîncarea în guşă.
„Nu pot să înţeleg de ce aiştea, care vor acum să ne ia voturile, nu ne-au spus că hrişca se va scumpi!”
Superficialitatea care tronează în reţelele de socializare a fost un pretext pentru o mare anostă trăncăneală.
În anii grei ai tranziţiei, cînd a sărăcit atîta lume, conducătorii autohtoni n-au prea urcat în troleu şi în microbuz.
Unii dintre cei care ne îndeamnă acum zgomotos să votăm îşi etalează fără jenă preferinţele. Păi, ei ce vor de fapt? Să votez pentru partidul care le place lor? Să-şi mai pună pofta-n cui!
Acum aştept o altă scrisoare, dintr-o altă ţară, şi sînt îngrijorat. Dacă ajunge din nou într-o altă scară?
La ce bun atîtea firme dacă timp de o oră nici una dintre ele nu are o maşină pentru tine?
Poţi avea impresia că Moldova e mama pădurilor şi spaţiilor verzi, că aici ecologia e în capul mesei. Dar e aşa oare?
De la 1991 încoace sîntem mereu bombardaţi cu perspective luminoase, iar lumină e cam puţină...
În Italia la 90 de ani, se conturează poveşti de dragoste, pe cînd aici, deja după 70 de ani, omul se gîndeşte la moarte.
La urma urmei, alegătorii decid totul. Iar alegătorii se pot sătura într-o bună zi să voteze pentru cei mari, care îi nemulţumesc mereu.
Felul în care s-au comportat tot soiul de politicieni autohtoni de la 1991 încoace îi oferă alegătorului motivul să-şi bage cotul în toate alegerile care vor mai fi aici în următorii 100 de ani.
Încarcă mai mult
