Urbea îşi schimbă înfăţişarea, deşi se construieşte de multe ori fără discernămînt şi oraşul e sluţit de clădiri în paragină.
Stimaţi ascultători, cîţi conducători în exerciţiul funcţiunii aţi văzut în trolee şi microbuze?
Am văzut în anii tranziţiei suficienţi cinovnici-diplomaţi-politicieni-conducători moldoveni îngîmfaţi, captivi ai unui complex de superioritate.
Concerte la care vedeta şi politicianul-sponsor apar împreună în faţa maselor însufleţite şi deseori lipsite de discernămînt.
Am urcat în troleu şi le-am spus PA! flăcăilor cu microbuze…
„Ştiţi ce, ia lăsaţi-mă în pace cu întrebările. Eu nu ştiu totul. Întrebaţi-i pe oamenii din faţă...”
Aşteptăm de la selecţionata Moldovei să joace cu mult curaj şi, de ce nu?, să mai şi învingă…
Mă miră că mai există oameni care se opresc şi mai discută cu aceşti mesageri ai băşcăliei.
În Moldova, cea mai săracă ţară din Europa, mulţi oameni talentaţi cîntă şi răzbesc, înving tranziţia nemiloasă!
Gîndirea pozitivă e un lucru lăudabil, atîta timp cît nu devine agresivă, impertinentă şi caustică-persiflatoare...
... cu multe episoade dizgraţioase: microbuze arhipline sau hîrbuite, agresivitatea unor şoferi, huse jegoase, permanenta ameninţare de a mări preţul călătoriei şi proteste în faţa primăriei, accidente de circulaţie...
Se pare că societatea moldovenească nu ştie exact ce să facă cu aceşti oameni fără de adăpost
Actualii mei vecini, stăpînii mărilor, oceanelor şi scării blocului...
Năravurile şoferilor autohtoni nu se prea schimbă, în ciuda tuturor reformelor şi inovaţiilor.
Cuvintele nu mai au valoarea de altădată, sensurile lor s-au volatilizat, nu mai contează ce spui, doar să spui ceva cu încredere, să o spui neîncetat.
Am ajuns tîrîş-grăpiş într-o nouă staţie, dar pînă la staţia-terminus mai e o cale lungă de parcurs, foarte lungă.
Parcarea din curte - dreptul la un punct de vedere și impactul Europei Libere.
Alţi colegi de breaslă scriu rar, se chinuiesc cîte doi-trei ani să facă un volum şi apoi dau cu bîta-n baltă, pe cînd el produce cîte 3-4 cărţi pe an şi toate-s valoroase, ba poate chiar geniale.
Cînd jobul înseamnă numai facerea banului, ţara nu poate fi primenită.
Un om normal nu ar putea suporta mereu acest zgomot nocturn, stăpînii acestor cîini sînt deosebiţi chiar pentru simplul fapt că-i doare-n cot de somnul altora.
Încarcă mai mult
