Pentru observatorul care nu-si da osteneala sa analizeze mentalitatea istorica a irlandezilor, faptul ca ei pot crea asemenea tensiuni in Europa, cand sunt una din tarile care au avut cel mai mult de castigat financiar de pe urma apartenentei la Uniunea Europeana pare de neinteles. Sigur, trebuie luata in seama mentalitatea insularilor, a celor care locuiesc departe de continent, dar parca totusi asta nu explica o asemenea nerecunostinta.
Atitudinea nationala a irlandezilor este insa rezultatul unei confruntari de multe secole cu inamicul ereditar care a fost intotdeauna Marea Britanie, combinata cu un sentiment de izolare care a fost la originea celebrei atitudine de neutralitate a Irlandei. Colonizati secole de-a randul de Anglia, irlandezii au sfarsit prin a-si pierde limba, care, desi este astazi limba oficiala alaturi de engleza, nu e vorbita decat de o minoritate redusa, in satele din vestul mai sarac al insulei.
Irlandezii nu pot uita genocidul comis de protestantii englezi ai lui Cromwell atunci cand au cucerit insula si nici marea foamete din secolul al 19lea, orchestrata de Anglia, cand un milion de oameni au murit, iar alti peste un milion au emigrat in America. Desi astazi sunt abia 6 milioane de oameni, ei stiu ca peste 12% din populatia Statelor Unite se declara ca fiind de origine irlandeza, inclusiv tragica dinastie de politicieni Kennedy.
Dusmania fata de Marea Britanie i-a impins pe unii politicieni irlandezi sa caute sa se alieze in ascuns cu Germania nazista in al Doilea Razboi Mondial. Neutralitatea si neincrederea fata de Anglia si de continentali fac astfel parte din identitatea colectiva a irlandezilor, la fel de mult ca si catolicismul si refuzul regulamentelor impuse din afara. De altfel, printre argumentele care au functionat cel mai mult in tabara anti-europeana in dezbaterile de dinainte de referendum a fost teama ca Europa va impune Irlandei sa participe la viitoarele structuri militare europene, ori ca Europa ar putea impune legalizarea avortului, sau s-ar amesteca in sistemul irlandez al taxelor si impozitelor.
Abia asigurarile ca nimic din toate astea nu se va intampla, combinate cu efectele dezastruoase ale crizei economice au facut ca pentru prima oara o majoritate a irlandezilor sa inceapa sa vada beneficiile unei europe mai integrate.
Irlandezii nu pot uita genocidul comis de protestantii englezi ai lui Cromwell atunci cand au cucerit insula si nici marea foamete din secolul al 19lea, orchestrata de Anglia, cand un milion de oameni au murit, iar alti peste un milion au emigrat in America. Desi astazi sunt abia 6 milioane de oameni, ei stiu ca peste 12% din populatia Statelor Unite se declara ca fiind de origine irlandeza, inclusiv tragica dinastie de politicieni Kennedy.
Dusmania fata de Marea Britanie i-a impins pe unii politicieni irlandezi sa caute sa se alieze in ascuns cu Germania nazista in al Doilea Razboi Mondial. Neutralitatea si neincrederea fata de Anglia si de continentali fac astfel parte din identitatea colectiva a irlandezilor, la fel de mult ca si catolicismul si refuzul regulamentelor impuse din afara. De altfel, printre argumentele care au functionat cel mai mult in tabara anti-europeana in dezbaterile de dinainte de referendum a fost teama ca Europa va impune Irlandei sa participe la viitoarele structuri militare europene, ori ca Europa ar putea impune legalizarea avortului, sau s-ar amesteca in sistemul irlandez al taxelor si impozitelor.
Abia asigurarile ca nimic din toate astea nu se va intampla, combinate cu efectele dezastruoase ale crizei economice au facut ca pentru prima oara o majoritate a irlandezilor sa inceapa sa vada beneficiile unei europe mai integrate.
