Acordurile de liber schimb pe care Uniunea Europeana le încheie cu diferite terțe țări nu implica niciun fel de apropiere politică. Ele nu inseamna ca acele tari au vreo vocație - uneori chiar nici măcar dorinta - de a intra in Uniunea Europeana.
Bruxelles a incheiat astfel acorduri de liber schimb cu Mexicul, Egiptul, Africa de Sud sau Coreea de Sud. La fel, India, Canada si Rusia negociaza asemenea acorduri cu UE.
Acorduri ale liberului schimb exista dintotdeauna, chiar din antichitatea greceasca. Ele implica ridicarea cotelor la import pe anumite bunuri si marfuri, iar uneori chiar suprimarea tuturor taxelor si cotelor. Ele nu implica insa in mod automat si alte facilitati decit cele comerciale. Astfel, un acord de liber schimb nu inseamna ca se suprima in mod automat obligativitatea vizei. Chiar in cazul in care ar incheia un acord de liber schimb, Chisinaul nu ar obtine in mod automat si libertatea de circulatie in Europa a cetatenilor.
Se poate chiar spune ca asemenea acorduri nici nu sint coordonate cu progresele politice ale tarilor care beneficiaza de ele. Astfel, anul acesta Uniunea Europeana a incheiat acorduri de liber schimb cu Peru si Columbia, in ciuda faptului ca guvernele acestor tari sint acuzate de repetate incalcari ale drepturilor omului si ale libertatii presei.
Daca nu garanteaza o uniune politica, un acord al liberului schimb poate insa duce la o uniune vamala, asa cum este aceea - singura, de altfel - pe care Europa o are cu Turcia. O uniune vamala inseamna ca bunurile circula intre semnatari fara niciun fel de restrictii, ca si cum ar fi vorba de aceeasi tara. O asemenea uniune vamala se aplica insa doar comertului, nu si agriculturii, de pilda, sau serviciilor.
La fel, trebuie precizat ca un acord al liberului schimb nu implica absolut deloc ca semnatarii sa aplice tarife externe comune. Asta inseamna ca fiecare semnatar e liber sa trateze cum doreste partenerii externi ai tarilor acoperite de acord. In schimb, in cazul unei uniuni vamale, cum Europa are cu Turcia, semnatarii introduc tarife externe comune. Moldova este insa inca departe de o asemenea situatie.
---------------------------
După un an de pregătiri, an în care s-a angajat să întreprindă mai multe acţiuni ce ar spori concurenţa în economie, Republica Moldova intră oficial din 12 decembrie în negocieri pentru acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană. Cu condiţia că nu va comite greşeli de natura celei ce a împiedicat, de exemplu, Ucraina să obţină până acum acordul, deşi se află în negocieri de 3 ani, Moldova ar putea avea acest comerţ liber cu ţările din UE în cel mult doi ani, potrivit prognozelor unor experţi avizaţi.
Dar ce impact asupra economiei moldoveneşti ar putea avea un asemenea acord?
În timp ce autorităţile vorbesc mai mult de avantaje, cum ar fi intensificarea concurenței, reducerea prețurilor, acces nelimitat pe piața UE și o creștere economică suplimentară, prudenţii atrag atenţia că ar putea exista şi un şir de dezavantaje. Un acord de liber schimb înseamnă nu doar acces mai ieftin și mai simplu pe piața Uniunii Europene pentru producătorii moldoveni, dar şi o foarte posibilă înviorare pe direcţia inversă, adică producătorii europeni de bunuri și servicii vor ajunge mai simplu și cu nişte costuri mai mici pe piața Republicii Moldova. Asta ar putea însemna asfixierea producătorilor locali, extrem de vulnerabili la diverse capitole, de la costurile înalte de producție până la tehnologiile arhaice şi accesul limitat la subvenţii sau alte resurse financiare.
Ştefan Condratiuc, preşedintele unei asociaţii de apicultori, face parte mai degrabă din tabăra prudenţilor decât cea a optimiştilor. Asta pentru că ştie exact cât de dificil este să faci faţă cerinţelor tehnice şi de securitate de pe piaţa europeană. Tocmai din cauza unor astfel de dificultăţi, exportul mierii de albini moldoveneşti a fost oprit timp de trei ani pe piaţa europeană şi, deşi anul trecut interdicţia a fost scoasă, revenirea apicultorilor moldoveni pe piaţa europeană s-a dovedit a fi extreme de dificilă:
„Când lipseşti trei ani de pe piaţa europeană, este foarte greu să revii. Am revenit de anul trecut, dar nu am reuşit să recăpătăm clienții pe care i-am avut timp de 5-7 ani. Ei s-au reorientat spre alţii, au venit românii, bulgarii în Uniunea Europeană, cei care au producție de miere, aşa că locul ne-a fost oarecum ocupat. Bănuiesc că ne-am putea pomeni într-o dificultate şi mai mare odată cu deschiderea acestei porţi. Noi nu suntem atât de tehnologizaţi ca să putem sta în faţa producătorilor europeni în ceea ce priveşte trasabilitatea produselor.”
Sprijinul statului ar fi în aceste condiţii absolut obligatoriu, crede Ştefan Condratiuc:
„Să se revină la programul naţional de dezvoltare a acestei ramuri. Când a fost adoptat, se prevedea crearea unui sistem care să achiziţioneze centralizat de la producători, să existe un centru de procesare, care să poată ambala şi pregăti pentru export controlat a mierii. Se prevedeau ajutoare de la stat pentru retehnologizarea ramurei, pentru cumpărarea de noi stupine, vase de depozitare din inox, care să corespundă cerinţelor. Nimic din toate astea nu s-au întâmplat până acum.”
Iată însă cum răspunde ministrul agriculturii, Vasile Bumacov, la acest gen de temeri:
„Ce, noi nu importăm din UE? Noi oricum importăm, oricum avem o economie deschisă. Noi acum vrem să obţinem şi deschiderea Europei pentru noi. Uitaţi-vă, dacă e să vorbim despre produsele de origine animală, noi avem acum un singur produs în lista produselor admise - mierea de albine. Dar noi avem supraproducție la carne de pasăre, carne de porc, ouă - prin urmare noi avem nevoie de piaţa europeană, nu Europa de piaţa noastră, ” ne-a spus Vasile Bumacov. Fostul ministru al economiei in guvernul majorităţii parlamentare comuniste Igor Dodon, considerat un politician cu ambiţii maxime, se declară însă convins că Republica Moldova ar trebui să să se limiteze la comerţ asimetric cu Uniunea Europeană, ca să-şi ferească producătorii de o competiţie inegală.
