Sfârșitul podului aerian din Berlin, la 30 septembrie 1949, a marcat o victorie uimitoare și timpurie în Războiul Rece. Criza a luat naștere în urma unui plan al Statelor Unite, al Marii Britanii și al Franței, pus în aplicare cu un an mai devreme, de a crea o monedă stabilă pentru Germania de Vest. Sovieticii au reacționat cu furie, dorind să controleze economia postbelică a țării. Ei au tăiat accesul la energie electrică, la căile ferate, la drumuri și la apă în Berlinul de Vest, care se afla adânc în interiorul zonei sovietice. Președintele Harry S. Truman a respins sfatul generalilor săi de a lansa o confruntare militară și, în schimb, a colaborat cu forțele aeriene ale națiunilor aliate pentru a lansa cea mai mare operațiune umanitară aeropurtată din istorie. Americanii au numit planul îndrăzneț Operațiunea Vittles, în timp ce britanicii l-au botezat Plainfare. Timp de 15 luni, peste 200.000 de avioane au livrat aproximativ 2,3 milioane de tone de provizii în orașul asediat, ceea ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
Blocada sovietică și podul aerian din Berlin, 75 de ani mai târziu
5
Aeroportul Tempelhof din Berlinul de Vest în timpul operațiunilor din 24 iulie 1948. Baza aeriană era situată în centrul orașului, cu cartiere de locuințe construite chiar lângă hangare.
6
Trei soldați americani coordonează intensul trafic aerian de la Tempelhof la 1 iulie 1948.
7
Avioane C-47 ale Forțelor Aeriene ale SUA așteaptă la rând pe aeroportul Tempelhof, pe 1 iulie 1948, pentru ca încărcătura lor de alimente, inclusiv lapte și făină, să fie preluată de camioanele armatei care așteaptă.
8
Tineri pe o clădire avariată de bombe lângă Tempelhof privesc un avion de marfă american care survolează clădirea după ce a livrat o încărcătură de cărbune, pe 9 iulie 1948. S-a estimat că ar fi fost nevoie de 4500 de tone de alimente și cărbune în fiecare zi pentru ca orașul să supraviețuiască blocadei sovietice. Coordonarea eficientă a zborurilor a permis aliaților să depășească acest minim în câteva luni.