În stațiunea de schi de la Marea Neagră, preferată de elita Rusiei, apariția unui nou complex situat pe un deal din apropiere, care este pe cale de a fi finalizat, nu este nimic neobișnuit.
Ciudat este doar cine îl finanțează.
Ansamblul de clădiri și terase amenajate este situat pe un deal deasupra unor case mai modeste, în afara satului Krasnaia Poliana.
El include o casă principală de 3.000 de metri pătrați care, conform planurilor arhitecturale, dispune de piscină, saună, o sală de fitness, un bar, un cinematograf, o cameră cu șemineu și un pian mare, două dormitoare pentru oaspeți și un dormitor principal, printre alte facilități.
De asemenea, pe terenul de 10 hectare se află trei „cabane” pentru oaspeți, fiecare cu o suprafață de 700 de metri pătrați, fiecare cu piscină, baie, sufragerie și patru dormitoare.
Avem, apoi, sistemul de securitate: un gard din oțel rezistent la explozii, înalt de 2,5 metri; șase posturi de pază perimetrale, o cameră de depozitare a armelor, un sistem de suprimare a dronelor, detectoare de metale și raze X, camere termice și chiar „mijloace de monitorizare a mediului de radiații și de detectare automată neintruzivă a materialelor radioactive și nucleare”.
Principalii investitori din spatele complexului, care se află la aproximativ 2 kilometri de stațiunea de schi și care, conform imaginilor filmate cu drona și imaginilor din satelit, se află în faza finală de construcție, sunt belaruși cu relații politice, mulți dintre ei având legături directe cu cercul restrâns al liderului autoritar Aleksandr Lukașenko, potrivit concluziilor unui consorțiu de organizații de știri, inclusiv Serviciul Belarus al RFE/RL.
Consorțiul include Centrul de Investigații din Belarus, un colectiv de jurnaliști exilați, precum și publicația rusă Vajnîe Istorie, proiectul ucrainean Slidstvo.Info și Proiectul de Raportare a Crimei Organizate și Corupției. BelPol, un grup format din foști oficiali de securitate din Belarus, și două grupuri de hackeri activiști, KibOrg și CyberPartisans, au contribuit, de asemenea, la anchetă.
Stilul de construcție este asemănător cu cel al cabanelor de lux din stațiunile de schi și munții din Franța și Elveția, potrivit lui Paval Radcenko, un designer de interioare din Belarus.
„Aici nu se fac economii”, a declarat el pentru Centrul de Investigații din Belarus, cunoscut sub acronimul BIC. „Adică toate camerele sunt cât mai mari posibil, pentru a satisface toate dorințele și nevoile. Dacă ar fi și mai mari, ar fi pur și simplu foarte incomod să le folosești.”
Teren de joacă pentru elita schiorilor ruși
Situată în munții din estul Mării Negre, stațiunea Krasnaia Poliana este de mult timp preferată de elita rusă iubitoare de petreceri și schi, mai ales că sancțiunile occidentale au făcut ca schiul în Alpii europeni să devină mai problematic.
Regiunea a cunoscut un aflux de bani și investiții înainte ca Rusia să găzduiască Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci din 2014. Antreprenori cu relații la Kremlin, inclusiv prieteni din copilărie ai președintelui Vladimir Putin, au obținut contracte uriașe pentru construirea de drumuri și alte elemente de infrastructură, fără a mai menționa numeroasele proiecte imobiliare.
Lukashenko însuși a schiat la Krasnaia Poliana; în 2021, a fost oaspetele lui Putin, iar cei doi au schiat împreună pe pârtiile înzăpezite și au făcut plimbări cu snowmobilul.
Mai recent, belaruși apropiați de Lukașenko au profitat de proiectele din regiune.
Primele dovezi privind construirea unui complex turistic posibil legat de Lukașenko în apropierea localității Krasnaia Poliana au apărut la începutul anului 2024, prin intermediul unor reportaje realizate de BelPol și de canalul de televiziune Belsat, cu sediul în Polonia.
Conform registrelor de proprietate funciară obținute de BIC, terenul de 10 hectare aparținea anterior guvernului din Belarus. În 2021, Lukașenko a semnat un ordin nepublicat prin care vindea terenul unei companii private rusești numită Complex-Invest pentru aproape 13 milioane de dolari, conform registrelor transmise RFE/RL.
Însă șase luni mai târziu, valoarea estimată s-a înjumătățit, ajungând la 6,4 milioane de dolari, conform documentelor bancare prezentate de Complex-Invest în încercarea de a obține noi finanțări pentru proiect.
Înregistrată la Moscova, Complex-Invest are ca proprietară oficială o femeie belarusă pensionară pe nume Elena Borțeva. Ea este cumnata omului de afaceri belarus Uladzimir Iaprințev, un aliat vechi al lui Lukașenko.
În iulie 2023, directorul general al Complex-Invest, Aliaksei Prudnikov, a fost chemat la interogatoriu de către Serviciul Federal Fiscal al Rusiei.
Nu este clar de ce a fost chemat. Conform documentelor consultate de BIC, Prudnikov a declarat anchetatorilor că finanțarea companiei se făcea în principal sub formă de împrumuturi, mai ales bancare.
Șase luni mai târziu, în februarie 2024, conform documentelor din registrul comerțului, proprietatea companiei a fost transferată lui Aleksandr Romanovski, care anterior lucrase pentru serviciul de pază prezidențială al lui Lukașenko.
Cercul restrâns al lui Lukașenko
Aflat la putere din 1994, Lukașenko a condus Belarusul ca un lider unic și necontestat, orchestrând alegeri pe care observatorii externi le consideră frauduloase și construind un sistem de supraveghere de tip polițienesc, bazat pe servicii de securitate care reprimă disidența.
Sancționat sever și izolat de Occident, guvernul lui Lukașenko s-a bazat în primul rând pe Rusia pentru sprijin comercial și economic. Principalele sale exporturi au inclus produse petroliere rafinate – din importuri de petrol rusesc subvenționat – precum și exporturi agricole, cum ar fi produse lactate și îngrășăminte.
Printre cei mai apropiați aliați ai săi care au „beneficiat” de-a lungul anilor se numără Viktar Șeiman, fost procuror general.
Șeiman a fost sancționat de guvernele occidentale pentru legăturile sale cu Lukașenko, cel mai recent de către Statele Unite în mai 2022 pentru „încălcări grave ale drepturilor omului”. Soția și fiul său au și ei interdicție de viză americană.
Șeiman și cel puțin alte cinci persoane fizice și juridice au investit în proiectul Krasnaia Poliana.
Conform documentelor obținute de BIC, principalul creditor sau investitor în proiect este Regionalnîi Paradak, o companie înregistrată în Belarus care are legături cu Șeiman. Compania privată de securitate a lui Paradak, numită Gardservice, a împrumutat Complex-Invest aproximativ 6 milioane de dolari.
Andrei Sviridau, fost adjunct al lui Șeiman, a împrumutat încă 1,5 milioane de dolari prin intermediul unei companii cu sediul în Cipru, numită Rostumel Holding Limited. Sviridau este, de asemenea, directorul unui grup de afaceri controlat de Șeiman, numit Vektor Capital Group, implicat într-un plan de eludare a sancțiunilor care include un important producător belarus de îngrășăminte.
Romanovski, fostul bodyguard, a împrumutat Complex-Invest 4 milioane de dolari, în cinci acorduri de creditare separate, după ce compania a fost transferată pe numele său. Sursa inițială a fondurilor lui Romanovski nu este clară.
Un alt creditor este o companie rusă fondată de fiul fostului șef de cabinet al lui Lukașenko. Compania, numită MRIS Group, a împrumutat Complex-Invest aproape 500.000 de dolari.
Însă cel mai mare creditor a fost o companie chineză numită Winshun Trade Limited, ai cărei proprietari erau, de asemenea, strâns legați de Șeiman. Compania, care ar fi fost implicată într-un plan bizar de evitare a sancțiunilor și de contrabandă cu... picioare de pasăre în China, a împrumutat Complex-Invest peste 10 milioane de dolari.
Complex-Invest nu a răspuns la e-mailurile și apelurile telefonice ale BIC care solicitau comentarii cu privire la proiect și finanțarea acestuia. Niciuna dintre celelalte entități enumerate ca creditori ai Complex-Invest nu a răspuns la solicitările de comentarii.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
