Drumul către întâlnirea așteptată în Turcia, pe 15 mai, a fost destul de scurt. Pe 7 mai, vicepreședintele american JD Vance a declarat că negocieri directe între Rusia și Ucraina au devenit acum o prioritate.
Pe 10 mai, liderii europeni s-au întâlnit la Kiev cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski și au cerut un armistițiu de 30 de zile, începând cu 12 mai, și au avertizat că Rusia va fi sancționată suplimentar dacă nu va accepta încetarea focului.
Doar câteva ore mai târziu, după miezul nopții, președintele rus Vladimir Putin a parat, cerând discuții directe la Istanbul pe 15 mai și declarând că un armistițiu poate veni doar în urma negocierilor. Zelenski a răspuns provocării și a plusat, anunțând că va fi în Turcia pe 15 mai unde îl așteaptă personal pe Putin la o întâlnire față în față, care ar fi prima în mai bine de cinci ani.
În fine, președintele american Donald Trump care se îmbarca pentru un turneu în Orientul Mijlociu, primul de când și-a început mandatul actual, a spus pe 12 mai că poate trece și el prin Turcia, să fir de față la întâlnirea Ucraina – Rusia, dacă va fi cazul.
Cine poate participa?
Până miercuri dimineața, cu o zi înainte de întâlnire, Kremlinul nu a confirmat încă dacă Putin va merge sau nu să se vadă cu Zelenski în Turcia.
Putin a susținut în repetate rânduri că Zelenski ar fi ilegitim, deoarece mandatul său de cinci ani ar fi trebuit să se încheie acum un an, prin noi alegeri, o afirmație care nu ține cont de faptul că Ucraina, aflată în război, nu poate organiza alegeri, potrivit propriei constituții.
O întâlnire cu Zelenski ar fi o recunoaștere implicită a legitimității lui, subminând una dintre narațiunile false promovate de Kremlin, potrivit căreia actuala conducere a Ucrainei este rezultatul unei „lovituri de stat susținute de Occident” în 2014.
Întâlnirea ar evidenția și eșecul unuia dintre principalele obiective ale lui Putin în 2022 - răsturnarea lui Zelenski și instaurarea unui regim pro-rus.
„Dacă Putin apare la Istanbul, este deja o înfrângere”, crede analistul politic Alexander Friedman. „Simplul fapt că negociază cu Zelenski e un sem de slăbiciune, mai ales dacă vine sub presiune, la un summit pe care evident nu l-a inițiat el”, a spus analistul postului Current Time.
Pe de altă parte, neprezentarea l-ar expune pe Putin acuzațiilor că se teme să-l confrunte pe Zelenski. Exact asta a spus, de altfel, președintele ucrainean pe 13 mai, când a repetat că merge în Turcia și că insistă să se întâlnească doar cu Putin, nu cu altcineva trimis de ruși.
Presiunea crește și mai mult odată cu posibilitatea ca Donald Trump să participe la întâlnire.
Pe 13 mai, aflat în Arabia Saudită, Trump a anunțat că secretarul de stat Marco Rubio va merge la Istanbul pentru așteptata întâlnire Ucraina – Rusia. De asemenea, emisarul special Steve Witkoff și consilierul Keith Kellogg îl vor însoți.
Ce s-ar putea obține?
Indiferent dacă Putin se va prezenta sau nu la convorbiri, analiștii spun că Rusia este puțin probabil să facă vreo concesie. Liderul rus a dat de înțeles acest lucru în declarația nocturnă în care a propus reluarea discuțiilor de tip „Istanbul 2022”, la care Rusia cerea, printre altele, neutralitate permanentă din partea Ucrainei și limitarea severă a capacităților sale militare.
„Rusia nu va accepta un armistițiu de 30 de zile și va încerca să revină la cadrul vechi al negocierilor din Istanbul, pentru a impune restricții drastice asupra suveranității Ucrainei și a cooperării sale cu Occidentul. Iar Ucraina va refuza”, a anticipat analistul Vladimir Frolov într-o postare pe X.
Între timp, cerințele Rusiei sunt și mai mari: Kremlinul insistă ca Ucraina și Occidentul să recunoască anexarea ilegală a regiunilor Donetsk, Luhansk, Zaporojie și Herson chiar dacă porțiuni mari ale acestora rămân sub control ucrainean.
„Putin vede o șansă să atragă Ucraina într-un ‘Istanbul 2’, reluând tactic discuțiile din martie–aprilie 2022 pentru aceleași obiective, dar acum cu pretenții teritoriale suplimentare”, a comentat într-un articol Tatiana Stanovaia, cercetătoare la Carnegie Russia Eurasia Center.
„Realitatea este că nici Moscova, nici Kievul nu sunt pregătite pentru o pace durabilă. Pozițiile lor sunt fundamental ireconciliabile”, a adăugat analista, subliniind că inițiativa americană de a media un acord „este sortită eșecului, cel puțin pentru moment”.
Fostul ambasador american la NATO, Kurt Volker, care a fost și reprezentant special pentru Ucraina în primul mandat al lui Trump, este de aceeași părere, spunând că „va fi un proces de durată”, iar „Putin încă speră că își va atinge obiectivele maximaliste”.
Cine va fi de vină pentru un eșec la Istanbul?
De când Trump și-a început al doilea mandat cu promisiunea de a pune capăt în 24 de ore celui mai mare conflict din Europa de la cel de Al Doilea Război Mondial, atât Rusia cât și Ucraina fac fiecare eforturi pentru a se prezenta pe sine drept părea partea rezonabilă, dornică de pace, iar pe celălalt – obstacolul principal.
Aceasta este miza unei adevărate forfote diplomatice din ultimele zile înainte de așteptatele discuții la Istanbul, iar forfota va crește dacă discuțiile din această săptămână nu vor aduce rezultate concrete.
La începutul noului său mandat, Trump părea să creadă că rușii sunt rezonabili, iar Ucraina este partea „rigidă” - episodul tensionat din Biroul Oval în timpul vizitei lui Zelenski din 28 februarie este o dovadă a acestei atitudini.
Totuși, în ultimele săptămâni, administrația Trump a început să-și exprime mai des nemulțumirea față de Rusia. Pe 28 aprilie, Trump i-a cerut lui Putin „să înceteze focul și să semneze un acord”, iar pe 7 mai, Vance a declarat că „Rusia cere prea mult”.
Pe 11 mai, când l-a îndemnat pe Zelenski „să accepte imediat” discuțiile directe propuse de Putin, Trump a adăugat: „Chiar dacă nu se ajunge la un acord, cel puțin liderii europeni și SUA vor ști exact unde ne aflăm și cum trebuie să procedăm”.
Aceasta sugerează că dacă discuțiile eșuează, iar Washingtonul crede că de vină este una dintre părți, vor exista urmări fie sub forma limitării ajutorului pentru Ucraina, fie sub formă de sancțiuni mai aspre împotriva Rusiei, care pare interesată să-și repare relațiile cu SUA.
Tatiana Stanovaia de la Carnegie Russia Eurasia Center crede, totuși, că presiunile externe, inclusiv sancțiunile, nu vor modifica poziția lui Putin, în lipsa unei crize interne în Rusia sau a unei schimbări semnificative pe front.
„Scopul său rămâne acela de a transforma Ucraina într-un stat loial, iar cât timp rămâne la putere, va continua fie să lupte, fie să forțeze capitularea ei”, a conchis analista.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
