Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, e comparat de Iulian Chifu, în Adevărul, cu un scamator, unul care atrage atenția publicului către niște amănunte, iar în spate înnoadă scamatoria. În cazul de față, ar fi fost vorba de „șarlatanii de mare coaliție”, respectiv de refrenele „fără geopolitică” şi „naţiunea civică moldovenească”.
„Nebăgarea de seamă a publicului, mai grav, uneori chiar a instituţiilor statului” a făcut ca aceste sintagme să acopere realitatea, care, în opinia lui Chifu, este, „vânzarea/ înstrăinarea sub diferite forme a elementelor esenţiale ale unui stat către terţi”. Fără geopolitică? „Unde nu e geopolitică în toată acţiunea lui Igor Dodon şi a socialiştilor săi de acumulare a puterii în stat? de preluare şi control a tuturor instituţiilor în stat, cu precădere cele de securitate naţională? Instituţii îndreptate în sens contrar atribuţiilor lor şi puse să se uite la cai verzi pe pereţi – unionism, politici pro-româneşti sau pro-europene – în timp ce se putea spolia în favoarea ruşilor şi a buzunarelor proprii economia, infrastructura critică strategică esenţială, şi se preda către Rusia”.
Tot geopolitică e și faptul că „actuala putere instalată la Chişinău bate DOAR drumurile Moscovei şi face afaceri doar pentru propăşirea intereselor Rusiei lui Putin. Nicio suveranitate, niciun statalism, niciun naţionalism moldovenist”. Concesionarea Aeroportului internațional Chișinău nu face decât să întregească elementele de securitate națională livrate către ruși. Dodon a mers prea departe. Chifu spune că trebuie să-și sacrifice actualul guvern, să convoace Consiliul Suprem de Securitate care să suspende decizia de concesionare, în așteptarea unei anulări a ei prin Curtea Constituțională. Nu întâmplător, „scamatoriile” lui Igor Dodon se fac acum, în zilele de Crăciun. E singura perioadă din an când oamenii pot trăi fără politică.
Și în România s-au trecut linii roșii în acest sfârșit de an. Andreea Pora scrie în revista 22 că anul se încheie cu o suită de sfidări. Gelu Voican Voiculescu a cutezat să vină în Piața Universității la comemorarea celor 30 de ani de la uciderea protestatarilor anti-Ceaușescu. A primit o cârjă în cap, probabil cu uimire, fiindcă se simte apărat de impunitate. Ion Iliescu, fostul președinte al țării, a spus public că nu e cazul să mai fie căutați vinovați.
Pentru editorialistul revistei 22, Andrei Cornea, o imensă sfidare a fost ca ședința solemnă a Parlamentului care comemora începutul Revoluției să fie prezidată de Teodor Meleșcanu. În urmă cu 30 de ani, Meleșcanu era „diplomat al lui Ceaușescu, susținând la OSCE versiunea acestuia despre evenimentele de la Timișoara”. Tot sfidare a fost și inițiativa Institutului Revoluției Române, al cărui președinte e Ion Iliescu, trimis în judecată de Parchet pentru crime împotriva umanității în intervalul 22-25 decembrie 89, de a organiza în 22 decembrie un concert de comemorare. Noroc că publicul a protestat, s-au retras destui artiști și concertul a fost anulat. Totuși, scrie Andrei Cornea, e timpul ca românii să mai lase lamentările.
„De fapt, spune el, am realizat mult – ca societate civilă, ca națiune liberă. Am fi putut face mai mult, dar am fi putut ajunge și mult mai rău. Cu curajul disperării l-am doborât pe Ceaușescu. (…) Apoi, încet-încet, am readus o țară traumatizată pe drumul european. Încet-încet, am construit o economie de piață, o democrație, o presă independentă, o justiție relativ independentă și chiar uneori eficientă, o societate civilă vie, pluralistă și activă. Încet-încet, am redevenit o societate europeană, ba chiar – în unele părți ale ei – am devenit o societate a secolului al XXI-lea. Am învățat multe, chiar dacă nu întotdeauna am arătat-o suficient”. Din comunism s-a ieșit prin violență. „În 2019, am ieșit din postcomunism la urne. Revoluția s-a încheiat”, este concluzia editorialistului de la 22.
