Maia Sandu, fost premier al Republicii Moldova, a discutat la București cu reprezentanți parlamentari ai unor partide politice din România. Astăzi pe site-ul ziare.com apare un interviu realizat de Magda Grădinaru, după ce ieri Aktual24 relata scurt că Maia Sandu a fost... claxonată în fața Palatului Victoria pentru că acorda un interviu de televiziune oarecum pe carosabil. Nu fusese recunoscută, se spune în știre, fiind îmbrăcată ca de obicei normal, modest, și nefiind însoțită de gărzi personale.
Magdei Grădinaru i-a mărturisit că e convinsă că alianța cu socialiștii trebuia făcută. „Nu a fost o opțiune bună, a spus domnia sa, dar nu a fost alta mai bună. Alternativa era mult mai proastă”. Era urgent ca Plahotniuc să fie scos din politică, unde instaurase un regim de teroare. 80% dintre primari aveau dosare penale doar ca să fie făcuți să intre în Partidul Democrat, erau oameni de afaceri arestați pentru că nu voiau să-și cedeze afacerile. Dar oare, întreabă reporterul ziare.com, nu s-a pripit Maia Sandu asumând răspunderea guvernului pe legea referitoare la desemnarea procurorului general? Nu, corupția este foarte mare în Republica Moldova și această poziție în stat e una cheie.
De la Parchet așteaptă cetățenii rezultate concrete în condamnarea corupților, a fost răspunsul. Cei care critică fosta coaliție de guvernare dintre Blocul ACUM și Partidul Socialiștilor „probabil nu înțeleg cât de dur a fost regimul lui Plahotniuc”. Fostul premier moldovean spune că a simțit un sprijin real din România în cele cinci luni de guvernare, că nu se miră de numărul foarte mare de voturi în favoarea președintelui Klaus Iohannis, pentru că „acești oameni sunt cei care au nu doar pașaport român, ci și suflet român. Acești oameni sunt informați, știu cum să facă o alegere”. Partidele pro-europene sunt hotărâte să readucă democrația în Moldova. În anul care vine, speră să se poate închega și un partid unionist, astfel încât și unioniștii să pună umărul la scoaterea din joc a lui Igor Dodon.
În săptămânalul Dilema Veche, Andrei Pleșu caută simptomele care îndepărtează România de normalitate. Între ele – inflația politicului. „Într-o ţară civilizată, democratică, bine aşezată – pe scurt, normală –, politica nu invadează zgomotos interesul public”. „Politica devine axa biografiilor noastre, în loc să lucreze discret şi eficient pentru a oferi contextul optim al parcursului nostru existenţial”. Este apoi nivelul foarte jos la care se face politică în România: „îmbrânceală mitocănească, maniere de birt, ţinută plebee – pe scurt, vulgaritate”, exprimare incorectă, lideri politici sub ștacheta minimelor exigențe. În fine, presa mai scufundă și ea nivelul prin excesul de „divertisment” politic: breaking news de șapte mii de ori pe zi, așa-ziși „specialiști” înregimentați, deci previzibili, iar „în rest, puzderie de fake news, sado-masochiste: decese, agonii, crime, procese, răpiri, adultere, bârfe, hoţii, catastrofe meteo, vrăjitoare profetice, parapsihologi cuplaţi la energii cosmice ş.a.m.d.”
Tot în Dilema Veche, Matei Vișniec scrie despre noua Comisie Europeană la început de mandat. „Diverşi comentatori, spune jurnalistul, au definit noua Comisie de la Bruxelles ca fiind cea a ultimei şanse pentru Europa. Şi s-ar putea să aibă dreptate…” Deocamdată, e clar că, în acest moment, prin Ursula von der Leyen, „profilul executivului european este în mod clar german, ceea ce răsplăteşte într-un fel şi rolul avut de Berlin în depăşirea crizei economice izbucnite în 2008”. A existat însă și o etapă cu profil marcat francez, între 1985 şi 1995, iar acela a și fost deceniul „de aur” al constucției europene.
