Ion Ciocan a fost repartizat anul trecut, în urma concursului, în liceul din satul lui natal – Măcărești, raionul Ungheni, unde predă istoria. A făcut facultatea de Filosofie la Iași, în România, iar apoi, masteratul – la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău.
În ultimii 2 ani, autoritățile fac eforturi să atragă tineri ca el în sistemul de educație, care se confruntă cu un deficit acut de cadre. Au dublat, de exemplu, bursele studenților de la specializările pedagogice și au majorat până la 200.000 de lei indemnizațiile pentru profesori în primii 5 ani de activitate.
În opinia lui Ion, indemnizația este un sprijin important la început de cale, dar nu este o motivație suficientă pe termen lung.
„Ținând cont de situația economică și de nevoile fiecăruia, tinerii specialiști înclină să aleagă alte locuri de muncă sau preferă să plece peste hotare, unde au un venit mai mare”, spune el.
Cunoaște colegi, care, după absolvire, nu s-au angajat în învățământ pentru că au fost descurajați de salariile mici și de provocările din clasă. Ion, însă, vede vârsta lui drept un avantaj în comunicarea cu elevii.
„Faptul că sunt tânăr îmi permite să comunic mai ușor cu ei, să le câștig încrederea și, uneori, să-i pot sprijini și în problemele lor personale”, povestește profesorul.
Coleg cu foștii lui profesori
Ion crede că Ministerul Educației ar trebui să ia măsuri nu doar pentru a aduce cât mai mulți tineri în sistem, dar și pentru a-i reține pe cei care au ales deja o carieră didactică: „Un aspect esențial în acest sens este reducerea birocrației. De multe ori, profesorii petrec ore în șir completând planificări zilnice și alte documente care li se cer”.
De asemenea, tânărul consideră că e nevoie de un cadru clar care să asigure respectarea demnității și drepturilor profesorilor și care să redea importanța acestui rol în fața elevilor și a societății.
El însuși s-a acomodat repede la locul de muncă datorită încurajărilor colegilor săi, care i-au fost cândva profesori, și spune că își dorește să rămână în școală.
„Tuturor colegilor mei aflați la început de drum le spun că e important să intre în sistem cu ochii și cu inima deschisă”, îi încurajează Ion.
Vorbitoare de rusă, profesoară de română
Și Ecaterina Ghildferding tocmai a încheiat primul ei an de activitate în sistemul educațional. Este profesoară de limba și literatura română la gimnaziul din satul Plopi, raionul Cantemir, unde a fost repartizată de minister, și face naveta din centrul raional.
A primit deja o parte din indemnizația de profesor debutant, despre care spune că „este, fără îndoială, un ajutor binevenit, dar insuficient”. „Tinerii nu caută doar o sumă de bani la început de drum, ci de stabilitate, salarii decente și școli bine dotate”, explică tânăra.
Ecaterina susține că, la început, s-a confruntat cu mai multe dificultăți și s-a simțit copleșită de volumul mare de muncă, dar a reușit să găsească echilibrul între pregătirea de lecții, orele propriu-zise, completarea actelor și viața ei personală.
„Uneori, simțeam că nu am destule resurse sau experiență, dar am învățat să mă organizez, să cer ajutor și să merg mai departe”, mărturisește tânăra.
Are și ea foști colegi de facultate care s-au îndreptat spre alte domenii sau chiar au emigrat pentru că „nu au văzut perspective de dezvoltare profesională sau financiară în învățământ”. Ecaterina, însă, își dorește să profeseze în continuare. Cel puțin, asta spune acum.
„Sunt vorbitoare de limba rusă și mă bucur că pot ajuta elevii să înțeleagă mai bine conținutul lecțiilor, mai ales într-o comunitate ca aceasta, unde se vorbește atât româna, cât și rusa. Cred că e important să le vorbim copiilor pe limba lor, la propriu și la figurat”, conchide profesoara.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
