În al patrulea an de război, numărul cauzelor examinate de instanțele din sudul Rusiei și Caucazul de Nord pentru plecarea fără permisie din unitățile militare nu numai că nu a scăzut – dimpotrivă, este în creștere. De ce dezertează militarii mobilizați sau angajați prin contract, și de ce intentarea unui dosar penal este ultima măsură la care se recurge, a încercat să afle Kavkaz.Realii, Serviciul RFE/RL pentru Caucazul de Nord.
Statistica oficială
În decembrie 2024, canalul Telegram „Mobilizarea DNR Live” a publicat listele soldaților care au părăsit fără permisiune unitățile militare din Districtul federal de sud, adică peste 26.000 de persoane. Informațiile au fost „scurse” dintr-o bază de date a așa-numitului minister al apărării din autoproclamata Republică Populară Donețk (DNR) din estul Ucrainei, controlată de Moscova.
Pornind de la aceste date și lista celor 36 de mii de soldați ruși care au fugit de război, întocmită de proiectul ucrainean „Vreau să trăiesc”, jurnaliștii publicației „Vajnîe istorii” („Istorii importante”) au reușit să verifice cel puțin 49 de mii de nume ale militarilor care au dezertat.
Printre aceștia se numără, de exemplu, peste o mie de militari din Divizia 20 de infanterie motorizată din regiunea Volgograd, dați în căutare pentru părăsirea fără voie a unității sau pentru dezertare. Este vorba despre 858 de militari cu contract, 150 mobilizați și doi militari în termen. Printre aceștia sunt 26 de ofițeri cu grad inferior, un maior și doi locotenenți-colonei.
Oficial, în Rusia nu se vorbește despre astfel de cazuri: sentințele pronunțate în baza articolelor privind părăsirea fără permisiune a unității și dezertarea nu sunt publicate pe site-urile instanțelor de judecată districtuale, și nici departamentul judiciar al Curții Supreme a Federației Ruse nu raportează aceste cazuri.
Militari ruși din detașamentul „Stalingrad” înainte de a fi trimiși pe frontul din Ucraina, Volgograd, ianuarie 2023
Din puținele date incluse în statisticile pentru 2024, se știe doar că, în 12 luni, în întreaga Rusie, 9.200 de persoane au fost condamnate pentru infracțiuni privind serviciul militar – în temeiul articolelor 332-352.1 din Codul penal al Federației Ruse, inclusiv „absența nemotivată” și dezertarea. Dintre acestea, 14 sunt femei. Majoritatea condamnaților sunt militari cu vârste cuprinse între 30 și 39 de ani (3,4 mii de persoane), cu studii medii speciale (4,4 mii).
Nu este posibilă o comparație cu situația din anul precedent: în statisticile din 2023 nu au fost incluse deloc datele cu privire la dezertori.
Concluziile despre creșterea numărului de dosare penale intentate celor care au dezertat din armată pot fi trase doar pe baza documentațiilor judecătorești din anumite regiuni. De exemplu, în 2024, tribunalul militar din Groznîi a examinat cel mai mare număr de cazuri de evadare din unitățile militare din ultimii trei ani, iar acest indicator continuă să crească. Dacă în primele șase luni ale anului trecut au fost înregistrate 41 de cazuri de părăsire fără permisiune a unității militare, în prima jumătate a acestui an au fost raportate 48 de cazuri.
De ce fug rușii din armată?
Intentarea unui dosar penal pentru „dezertare” și pronunțarea unei sentințe, în timpul ce războiul din Ucraina continuă, este mai curând o situație excepțională, spune avocatul Ivan Ciuviliaev de la proiectul „Idite lesom” (care s-ar putea traducere din rusă ca „Luați-o prin pădure”) - o organizație antirăzboi, cu sediul în Georgia, care îi ajută să dezerteze pe soldații ruși.
„Obiectivul autorităților este să trimită persoana înapoi pe front, pentru a lupta, și nu să o pedepsească sau să o închidă”, afirmă Cuviliaev.
Cel mai adesea, este vorba de motive personale...
Mai multe detalii despre cazurile care au ajuns totuși în instanță și s-au soldat cu o condamnare reală pot fi găsite în deciziile instanțelor de apel. Redacția Kavkaz.Realii a studiat documentele Curții Militare Regionale de Sud de la începutul acestui an și a constatat că, în multe cazuri, dosarele penale au fost deschise cel puțin după a doua evadare. După prima, de obicei, militarii sunt pur și simplu întorși în unitate.
Motivele părăsirii unității nu sunt menționate deloc sau sunt legate de circumstanțe familiale, fie de încălcarea drepturilor militarilor înșiși. Această situație este remarcată și de Evgheni Koceghin, liderul mișcării „Dozor v Volgograde”.
„Aș vrea să vă spun că militarii fug ca să nu mai participe la acest război, pentru că au niște sentimente antirăzboi foarte puternice. Dar, cel mai adesea, în regiunea noastră, este vorba de situații personale, de exemplu, legate de gelozie: soția „umblă” cu alți bărbați, iar soțul a părăsit unitatea fără permisiune pentru a lămuri lucrurile. Sau, în alte cazuri, pentru a avea grijă de copii”, a spus Kocegin.
Un preot binecuvântează rezerviștii mobilizați pentru războiul din Ucraina, Sevastopol, Crimeea anexată de Rusia, septembrie 2022.
Mobilizat în Adîgheia, Iuri Musaelian, care a primit 5,5 ani de închisoare cu regim general, și-a explicat absența de mai bine de o lună din unitate prin nevoia de a-l îngriji pe tatăl său bolnav. În plângerea sa împotriva sentinței, se arată că tatăl militarului, care a fost decorat pentru serviciul său în Afganistan, a suferit mai multe operații și se poate îngriji singur. Musaelian a cerut revizuirea sentinței, având în vedere că el este singurul care îi întreține pe părinți și soție, în timp ce izolarea sa va provoca „falimentul familiei”, iar el însuși a fost rănit în război și are nevoie de tratament pentru o boală cronică a stomacului, ceea ce nu este posibil în colonie. Argumentele sale nu au convins instanța, iar sentința a rămas în vigoare.
- Te-ar putea interesa și: „Singura opțiune” – ca să scape de războiul din Ucraina, tot mai mulți soldați ruși dezertează
Aceleași „circumstanțe dificile de viață” – boala tatălui – au fost invocate și de Aleksandr Korolev, decorat cu medalia „Suvorov” pentru curaj și vitejie. Potrivit avocaților săi, militarul a cerut comandamentului să-l lase să meargă la tatăl său, dar nu a primit permisia. În iunie anul trecut, Korolev a fugit din unitate, și-a ajutat familia să rezolve problemele curente și apoi s-a întors de bunăvoie la comenduire în septembrie. În octombrie, tatăl său a murit. Pentru cele trei luni de absență, tribunalul din Novocherkassk l-a condamnat pe Korolev la șase ani de colonie.
Nici această istorie, nici declarația lui Korolev privind mărturiile false ale martorilor, nici faptul că a fost supus unor „presiuni psiho-emoționale, fiind trimis la război fără cunoștințele și abilitățile necesare, nu au convins instanța de apel.
Militarii evocă și încălcarea drepturilor lor de către stat...
Totuși, cel mai adesea, pe lângă motivele personale, militarii evocă încălcarea de către stat a drepturilor lor, ceea ce îi determină, în cele din urmă, să fugă din armată. De exemplu, este vorba despre refuzul de a le acorda îngrijiri medicale după ce au fost răniți, cum este cazul lui Maxim Pecericin, care a lipsit mai mult de o lună din unitate pentru a urma un tratament suplimentar. În Piatigorsk, el a fost condamnat la șase ani și jumătate de închisoare cu regim general, iar această decizie nu a putut fi contestată. Dmitri Nijelski, un soldat cu contract din Stavropol, și-a informat superiorii despre tratamentul său, dar nu a apucat să îl primească, fiind arestat și condamnat la șase ani și trei luni de închisoare. Rafhat Satubaldiev, din regiunea Astrahan, a declarat că ar fi trebuit să fie concediat din armată, deoarece, după ce a fost rănit, starea sa de sănătate nu-i mai permitea să continue serviciul militar. Pentru două evadări, el a primit 5 ani și jumătate de închisoare cu suspendare. În recurs, Satubaldiev a cerut să fie trimis în colonie pentru doi ani, dar instanța i-a respins cererea.
Participanții la invazia din Ucraina se plâng nu numai de probleme de sănătate fizică, ci și de sănătate mintală. Astfel, militarul angajat cu contract Veaceslav Severin, care s-a dus acasă fără permisiune, a declarat în instanță că superiorii i-au refuzat mult timp concediul, în ciuda „stării sale psihice și emoționale grave” cauzate de boala tatălui său. Severin a fost reținut după 15 luni de absență. Tribunalul din Volgograd l-a condamnat la cinci ani de închisoare într-o colonie cu regim general.
Șase ani a primit în Groznîi și Ivan Nikitin, tatăl a trei copii, care a declarat, de asemenea, că se afla într-o stare emoțională dificilă și că superiorii săi nu i-au permis să meargă la comisia medicală.
Aruncați în măcel, practic, fără muniție
După reabilitare, un alt soldat cu contract din Cecenia, Rustam Șipiev, nu s-a întors în unitate. El a încercat să conteste pedeapsa de șase ani de închisoare, deoarece nu știa că trebuie să se prezinte la unitatea militară după ce fusese externat înainte de termen din sanatoriu. Cu toate acestea, șeful sanatoriului a explicat în instanță că eliberarea anticipată a militarului s-a datorat încălcărilor repetate ale regimului de către Șipiev. Sentința a rămas în vigoare.
Uneori, militarii ruși acuză direct comandamentul, anchetatorii sau persoanele răspunzătoare pentru plățile angajaților Ministerului Apărării.
De exemplu, Nurgazî Karabalaev din Astrahan a declarat că nu a putut să se întoarcă timp trei săptămâni în unitate pentru că nu avea bani de drum – se pare că militarilor nu li se acordă plățile cuvenite.
Serghei Uvarov din Ipatovo, regiunea Stavropol, a primit o pedeapsă de cinci ani și jumătate, deși susține că era internat în spital și că superiorii săi știau acest lucru. El a acuzat unitatea militară, în care nu există disciplină, de faptul că, în final, a fost urmărit penal. În ciuda faptului că reprezentantul unității a confirmat în instanță că nimeni nu l-a căutat pe Uvarov, sentința a rămas în vigoare.
Amir Kabehov din Adîgheia s-a plâns de presiunea exercitată de anchetatori – potrivit lui, în instanța municipală martorii și-au retras mărturiile pe care le-au dat sub presiune în timpul anchetei, însă tribunalul nu a ținut cont de acest lucru. Pe lângă forțele de ordine, se pare că și fosta soție a exercitat presiuni asupra militarului – nu se știe exact cum și din ce motiv. Nu a fost posibilă citarea ei în instanță pentru interogatoriu, deoarece fosta soție a părăsit țara. Pentru absența de la unitate timp de mai mult de o lună, Kabehov a fost condamnat la 5 ani și jumătate de închisoare cu regim general – instanța a luat în considerare condamnarea anterioară a militarului. În decembrie 2022, el a primit trei ani cu suspendare pentru furtul banilor dintr-un cont bancar străin și jaf cu amenințare sau folosirea violenței.
Soldați nu sunt activiști anti-război, dar ei înțeleg câte ceva...
„Cred că situațiile personale îi motivează pe militari să-și părăsească postul mult mai puternic decât anumite valori sau idealuri complexe și înalte. La urma urmei, poate fi vorba pur și simplu de teama pentru propria viață, când regimentul său este pe cale să devină „carne de tun”, într-un măcel de unde nu se va mai întoarce. Și asta nu îi face pe soldați activiști anti-război – asta doar subliniază faptul că ei înțeleg măcar ceva. Sunt pur și simplu oameni raționali, care înțeleg cum se va termina totul și nu vor să participe la asta”, spune Evgheni Kocegin.
Dintre cazurile contestate în acest an pentru abandonarea unității, doar într-unul singur cel condamnat a declarat explicit că a fugit din cauza „acțiunilor necoordonate ale comandamentului” și că a fost trimis în misiune „practic fără muniție”. Este vorba de Serghei Gusakov, un tată cu mulți copii din Budionovsk, regiunea Stavropol, care, după toate aparențele, a semnat contractul cu Ministerul Apărării în timp ce se afla în detenție.
Gusakov a fost judecat de două ori: la șase luni de restricție a libertății pentru vătămare corporală în 2023 și la un an și o lună de închisoare de regim strict pentru vătămare corporală de gravitate medie cu utilizarea unei arme. Gusakov a primit ultima pedeapsă la 31 ianuarie 2024, iar în aprilie același an a plecat la război. După trei luni, fostul deținut a fugit de pe front și, iar din iulie până în noiembrie s-a aflat în libertate, până când a fost reținut de angajații comenduirii, care l-au dus la unitatea militară. De acolo, fostul deținut a fugit din nou a doua zi și a reușit să se ascundă timp de trei luni. În instanță, Gusakov a declarat că „acțiunile sale au fost determinate de faptul că a trebuit să-și salveze viața, deoarece, din cauza acțiunilor necoordonate ale comandanților, efectivul era trimis în misiuni de luptă, practic, fără muniție”, se spune în cererea de recurs.
În ciuda faptului că Gusakov a fost de acord să plece din nou la război, instanța l-a trimis într-o colonie de regim strict pentru opt ani.
Soldați ceceni la baza militară din Gudermes, înainte de plecarea pe frontul din Ucraina, februarie 2023
Aceeași pedeapsă a primit-o și Marat Ramazanov din regiunea Astrahan, „veteran al Ministerului Afacerilor Interne”, care a participat la războaiele din Siria și Cecenia.
El a dezertat pentru prima dată din armată pe 21 august 2023 și a stat acasă șase luni. După arestare, nu a fost tras la răspundere, ci trimis înapoi la datorie, iar după trei săptămâni a dezertat din nou. De data aceasta, Ramazanov a plecat în Kazahstan. După un an petrecut acolo, a obținut cetățenia acestei țări și, din motive necunoscute, a decis să vină în Rusia – a fost reținut la graniță, după ce s-a descoperit că Ramazanov nu a notificat serviciul de migrație al Federației Ruse cu privire la obținerea celei de a doua cetățenii, așa cum prevede legea. Ulterior, i s-a deschis un dosar penal pentru abandonarea unității și dezertare, și i s-a retras gradul militar.
Cine-i vinovat?
Activistul pentru drepturile omului Ivan Ciuviliaev a refuzat să comenteze dacă statul însuși provoacă militarii ruși să refuze participarea la invazia din Ucraina.
„Da, pentru funcționarii din Ministerul Apărării de orice nivel, oamenii sunt niște gunoaie. Sunt folosiți, sunt carne de tun, atâta tot. Nu există și nu poate exista nicio altă explicație. Nu contează ce motive are o persoană care este batjocorită, de ce nu-i place să fie batjocorită. De ce nu vrea o persoană să participe la război? Pentru că nu vrea să participe la război. Nu vrea să ucidă și să moară. Totul este destul de simplu aici. Nici măcar nu are sens să vorbim despre asta”, consideră apărătorul drepturilor omului.
Armata este un mediu închis, ca o închisoare...
Evgheni Kocegin, de la mișcarea „Dozor v Volgograde”, a subliniat, de asemenea, că orice concluzii pot fi trase numai pe baza unor cazuri concrete care se cunosc.
„Armata este un mediu închis, ca o închisoare. Sistemului nu-i convine să se vorbească despre cazurile în care militarii refuză să participe la război din motive de conștiință, pentru că alții ar putea să ia exemplu și să dezerteze și ei. Prin urmare, pentru a nu permite apariția vreunui gând rău în mintea militarilor, aceste informații sunt ascunse. Niciunul dintre noi nu are posibilitatea să le verifice, cu excepția unor rare „scurgeri” interne [de la Ministerul Apărării]”, spune Kocegin.
El a adăugat că nu se poate vorbi decât despre acei militari care au vrut și au reușit să părăsească unitatea, însă este imposibil să se știe câți soldați vor să refuze să mai lupte în război, dar nu au această posibilitate.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te