La Institutul Oncologic din Chișinău activează în prezent doi psihologi, iar un al treilea este în concediu de maternitate. Anual, aici se internează pentru diferite tratamente peste 30.000 de persoane, iar profilul lor nu este deloc ușor. Toți sunt puși în fața unui diagnostic crunt – cancerul, un diagnostic pe care la început îl neagă cu vehemență.
Acum două luni, Ana (nume schimbat), în vârstă de 39 de ani, a aflat că în corpul ei își făcuse apariția o tumoare. Femeia spune că prima ei reacție a fost să-și spună că nu este adevărat, că ei nu i se poate întâmpla așa ceva.
„Două săptămâni am sperat și m-am rugat să fie o greșeală. Am repetat analizele și mi s-a confirmat că am cancer de col uterin. M-am gândit că voi trăi o lună-două și voi muri”, povestește Ana.
„După ce vorbesc cu ea, îmi spun că voi învinge”
Diagnosticul a fost precedat de un divorț și de moartea mamei, iar acum 8 ani își pierduse sora din cauza cancerului. Toate acestea au amplificat durerea pe care a simțit-o la aflarea acestuia.
„Când am ajuns aici, am plâns. Aveam nevoie de susținere și de ajutor. Mi s-a propus să merg la psiholog și am acceptat. Mi-a plăcut foarte mult chiar de la prima întâlnire. Doamna a venit să mă calmeze, să-mi insufle că sunt bine, să stau liniștită. După ce vorbesc cu ea, îmi spun că voi fi bine, că voi învinge”, spune femeia, care merge la psihologa Natalia Coșciug printre ședințele de chimio și radioterapie.
Natalia Coșciug s-a angajat la Institutul Oncologic în anul 1983. Spune că atunci a început să apară interesul pentru psihologie. Aici a înțeles rolul psihologului, cum poate ajuta pacientul să se însănătoșească.
„În fiecare zi am pacienți diferiți. La prima vizită, facem cunoștință, încerc să înțeleg ce personalitate are, care sunt dificultățile lui psihologice, studiez anamneza. Apoi stabilim un plan de intervenție psihologică, care depinde și de perioada de internare. Dacă nu este de durată, facem ședințe scurte. Cei care sunt la cure de radioterapie pot să vină un timp mai îndelungat la ședințe”, explică specialista.
Natalia Coșciug, psiholog-clinician la Institutul Oncologic
Potrivit ei, una dintre cele mai mari provocări pentru bolnavii oncologici este acceptarea diagnosticului. „Trebuie să se adapteze la împrejurări noi și să își schimbe comportamentul. Pentru asta, are nevoie de resurse interne, dar și externe. Câteodată, e nevoie de niște sfaturi, recomandări, poate chiar simple”, spune psihologa.
Diagnosticul de cancer poate veni la pachet cu alte probleme, legate de familie, de singurătate, pierderea unei rude sau stresuri profesionale, și toate acestea fac ca starea psiho-emoțională a persoanei să fie precară, mai spune Natalia Coșciug, care lucrează atât cu pacienții, cât și cu rudele acestora, la necesitate.
Ședințele de psihoterapie îi ajută pe pacienții oncologici să obțină un echilibru emoțional, le diminuează din emoțiile negative și, astfel, „ne ajută să obținem mai repede efectul dorit de la tratamentul efectuat”, afirmă psihologa.
„Riscul de apariție a recidivelor și a metastazelor scade atunci când pacientul este într-un anumit echilibru emoțional”, adaugă specialista. De real ajutor sunt și ședințele de grup, în care pacienții oncologici se întâlnesc cu supraviețuitori ai cancerului.
Natalia Coșciug mărturisește că cea mai dureroasă parte a muncii sale este atunci când pacienții refuză tratamentul, ceea ce specialiștii numesc „suicid pasiv”, precum și lucrul cu pacienții paliativi pentru care luminița de la capătul tunelului nu se mai zărește.
Diferite tipuri de pacienți, abordări specifice
Spitalul Clinic Republican – cel mai mare spital din R. Moldova, are doi psihologi. Unul dintre aceștia, Veronica Calancea, lucrează aici de 15 ani ca psiholog clinician.
După ce timp de 6 ani a fost asistentă medicală de operație la Spitalul Republican, a ieșit în concediul de maternitate, iar apoi a lucrat un an la Crucea Roșie în Yemen, locul în care a hotărât să urmeze o facultate de psihologie. S-a întors într-un final în aceeași instituție medicală, unde era nevoie de un astfel de specialist.
La Spitalul Republican ajung anual peste 150.000 de pacienți cu diverse diagnostice. „Noi avem 32 de secții clinice, unde lucrăm cu diferite tipuri de pacienți, de aceea trebuie să cunoaștem specificul fiecărei maladii și cum asta evoluează în conformitate cu vârsta, pentru că la fiecare vârstă, boala decurge diferit”, explică psihologa.
„Cu cei din chirurgie, lucrăm pentru acceptarea perioadei post-operatorii sau acceptarea că trebuie să facă o intervenție. Avem pacienți terapeutici, cărora li se depistează o maladie, și atunci ei trebuie să accepte un diagnostic de diabet zaharat, de insuficiență renală sau hepatică. Ei au nevoie să accepte boala și să se adapteze la realitate”, mai spune Veronica Calancea.
Veronica Calancea, psiholog-clinician la Spitalul Clinic Republican
Specialista a observat că pacienții care fac ședințe de psihoterapie au o durată de ședere mai scurtă în spital. „Pacientul nu stă 21 de zile, până când se va liniști și va merge acasă, ci 10 zile. Începem să lucrăm din a doua zi de internare și deja după a patra sau a cincea ședință, el observă că-i scad durerile, pentru că începe să își asculte corpul, își înțelege emoțiile. Aici văd rezultatul muncii mele”, precizează psihologul.
Pe lângă ședințele de terapie cu durata de o oră, ea mai are misiunea să conducă pacienții în sala de operație și să îi întâmpine după intervenție: „Ei nu pot merge la operație dacă nu știu cine îi va opera, dacă nu au încredere în medic sau dacă medicul este tânăr. Le este frică și, având încredere în mine, mă roagă să îi însoțesc”.
Zilnic, Veronica Calancea are în grijă 12 pacienți, dar numărul acestora poate ajunge și la 17. De asemenea, ea lucrează și cu medicii din instituție.
Cercetările arată că mai puțin de 25% din durerile pe care se plâng pacienții medicilor au semne biologice cunoscute sau care pot fi demonstrate. În același timp, o mare parte din simptomele fizice prezentate de ei sunt inexplicabile din punct de vedere medical, dar răspund bine la intervenția psihologică. Asta arată că asistența psihologică este eficientă și benefică pentru sănătatea fizică și pentru îmbunătățirea calității vieții.
În R. Moldova, psihologii au început să fie pregătiți în universități din anii 1990, dar abia în acest an a fost adoptată o lege care le va reglementa activitatea. Legea va intra în vigoare abia în mai 2026, iar pe 22 mai va fi marcată ziua profesională a psihologului.
Potrivit datelor statistice, în prezent, în sectorul public (educație, sănătate, asistență socială, ordine publică, justiție) activează circa 1.000 de psihologi. Numărul celor care lucrează în sectorul privat este necunoscut.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te