Coreea de Nord este una din puținele țări care au susținut deschis Kremlinul chiar de la începutul invaziei rusești în Ucraina și singura care a trimis oficial trupe pentru a-l ajuta pe Putin. În același timp, Kim Jong-un, cel de-al treilea dictator nord-coreean prin moștenire din dinastia Kim, fiul lui Kim Jong-il și nepotul lui Kim Ir-sen, conduce o țară în care fiecare pas al fiecărui om este învăluit de o secretomanie sumbră.
Nimeni nu știe cu exactitate câți ani are Kim Jong-un, la fel cum nimeni nu știe aproape nimic despre membrii familiei și anturajul său apropiat. Și cât timp mai poate domni Kim Jong-un? În ultimele luni, experții discută tot mai des despre faptul că, din cauza problemelor de sănătate și din alte motive, el își pregătește deja un succesor – mai precis, o succesoare. Aceasta este fiica sa foarte tânără, Kim Ju-ae, care are fie 12, fie 13 ani.
Coreea de Nord a fost și rămâne cea mai misterioasă și izolată țară din lume. Kim Jong-un nu este obișnuit cu atenția internațională, cu excepția cazurilor în care lumea începe să condamne din nou testele sale cu arme nucleare și rachete balistice. Dar situația dificilă a Rusiei, care nu reușește să obțină progrese palpabile în războiul din Ucraina, i-a oferit acestuia șanse excelente.
La începutul lunii iulie, Kim Jong-un i-a promis din nou lui Vladimir Putin „sprijin necondiționat” în războiul din Ucraina. În același timp, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, mai întâi în timpul unei vizite la Phenian, apoi la Moscova, a declarat că Rusia are doar doi aliați militari adevărați: Belarus - la vest, și Republica Popular Democrată Coreeană (RPDC - denumirea oficială a Coreei de Nord) - la est.
Kim Jong-un a fost unul din primii șefi de stat străini pe care Vladimir Putin i-a sunat înaintea negocierilor cu Donald Trump în Alaska și, așa cum a anunțat pe 12 august serviciul de presă al Kremlinului, „i-a împărtășit informații importante”. De asemenea, în conversația cu Kim, Putin „a apreciat înalt sprijinul oferit de Republica Populară Democrată Coreeană în timpul eliberării teritoriului regiunii Kursk din Federația Rusă de formațiunile invadatoare ale regimului de la Kiev, precum și curajul, eroismul și abnegația demonstrate de soldații RPDC”.
Pe 22 august, Kim Jong-un le-a oferit, în mod solemn, distincții militarilor nord-coreeni care au participat la războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Într-un comunicat al Agenției Centrale de Telegraf a RPDC (CTAK) se spune că militarii nord-coreeni „au demonstrat întregii lumi o superioritate ideologică și spirituală de neegalat, tărie de caracter și îndemânare în luptă, dar și spiritul de neclintit al coreenilor în bătălii sângeroase și mortale”.
Kim Jong-un însuși a declarat că operațiunile militare ale Armatei Populare Coreene (APK) în regiunea Kursk din Rusia „i-au consolidat numele și reputația de a fi cea mai puternică armată din lume” și „au condus la victorie”. La ceremonia de la Phenian au participat și membrii familiilor soldaților nord-coreeni care au murit în războiul ruso-ucrainean. Pe scenă a fost instalat un monument comemorativ cu fotografiile a 101 soldați căzuți la datorie.
Pierderile trupelor RPDC în timpul operațiunilor militare nu au fost niciodată făcute publice, ba chiar și serviciile secrete occidentale au dificultăți în a le evalua.
Abia la sfârșitul lunii aprilie, deputații sud-coreeni, citând serviciile de informații ale țării lor, au declarat că RPDC a trimis în războiul împotriva Ucrainei aproximativ 15.000 de militari, iar pierderile totale ale forțelor sale armate se ridică la „aproximativ 4.700 de persoane, inclusiv circa 600 de morți”.
Potrivit CIA, peste 11.000 de soldați nord-coreeni au participat la lupte, „suferind pierderi semnificative”. Televiziunea nord-coreeană a difuzat uneori imagini în care Kim Jong-un participa la înmormântarea soldaților nord-coreeni care au murit în războiul ruso-ucrainean.
Faptul că Kim Jong-un și-a trimis soldații să lupte împotriva Ucrainei de partea Rusiei a devenit cunoscut pentru prima dată în octombrie 2024.
Autoritățile din Rusia și Coreea de Nord au confirmat informația în aprilie, după marile bătălii din regiunea rusă Kursk, pe teritoriul căreia au luptat soldații nord-coreeni, ca urmare a incursiunii surprinzătoare a trupelor ucrainene din augustul anului trecut.
Conform Serviciului de Securitate al Ucrainei, contingentul nord-coreean era condus de înalți comandanți militari, printre care generalul-colonel Kim Yong Bok, comandantul trupelor speciale, inclusiv al Corpului 11, cunoscut și sub numele de „Corpul de asalt”; adjunctul șefului Statului Major General al Armatei Populare Coreene și șeful Direcției Principale de Informații, generalul-colonel Ri Chang Ho, și generalul-maior Sin Kum Chol, șeful Direcției Principale de Operațiuni a Statului Major General al Armatei Populare Coreene.
Pe 22 august, Kim Yong Bok și Sin Kum Chol s-au întors la Phenian pentru ceremonia de decernare a distincțiilor. Există informații că aceștia ar putea fi trimiși din nou în Rusia, deși în ultimele luni nu s-a raportat participarea soldaților nord-coreeni la luptele împotriva Forțelor Armate ale Ucrainei.
Coreea de Nord continuă să furnizeze în mod activ muniție și echipamente militare Rusiei. Pe 13 iulie, mass-media sud-coreeană, citând surse din serviciile de informații ale țării, a informat că, începând cu luna octombrie a anului trecut, Phenianul a trimis Moscovei peste 12 milioane de proiectile de artilerie. Potrivit datelor armatei sud-coreene, RPDC furnizează armatei ruse și rachete cu rază scurtă de acțiune, obuziere autopropulsate și diverse lansatoare de rachete.
Jurnalistul de la Radio Svoboda, orientalistul Andrei Șarogradski, amintește că participarea directă a trupelor unei țări străine în luptele de pe teritoriul Rusiei este primul caz de acest fel după foarte mulți ani:
Pierderile nord-coreenilor în regiunea Kursk au fost într-adevăr mari...
„Pierderile nord-coreenilor în regiunea Kursk au fost într-adevăr mari. Pentru că, judecând după videoclipurile apărute pe internet, tactica folosită de APK în timpul atacurilor asupra pozițiilor ucrainene era foarte demodată, ca în al Doilea Război Mondial sau chiar în Primul Război Mondial.
Păreau să se expună la atac, atacând în formații puțin dispersate, dar totuși dense, direct asupra pozițiilor trupelor ucrainene, reprezentând o țintă ușoară. Dar nu trebuie să uităm că aceștia sunt soldați foarte bine pregătiți fizic și motivați.
Oricum, trupele nord-coreene au acumulat o experiență de luptă destul de importantă în războiul împotriva Ucrainei, care este esențială pentru ele. Cred că, pe baza acesteia, comandamentul armatei RPDC revizuiește acum conceptul unui posibil război împotriva Coreei de Sud. În general, în multe state din Asia de Est, nu numai la Phenian sau Seul, dar și, în primul rând, în China și Japonia, autoritățile și armata urmăresc cu mare atenție luptele din Ucraina, ca pe un teren de experimentare - studiază cum trebuie să se lupte și, mai ales, cum nu trebuie să se lupte.
În iunie, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Șoigu, a declarat că liderul nord-coreean Kim Jong-un a ordonat trimiterea în Rusia a o mie de geniști pentru deminarea teritoriului regiunii Kursk și a șase mii de ingineri militari și constructori pentru reconstrucția obiectivelor distruse acolo.
Pe de altă parte, la mijlocul lunii august au ieșit la iveală fapte foarte neplăcute pentru Moscova, care au arătat cum se comportă de fapt șefii ruși cu nord-coreenii. Șase cetățeni ai RPDC, care lucrau în Rusia de la începutul războiului, au declarat pentru BBC că ziua lor de lucru era de 18 ore, iar condițiile de muncă - aproape sclavagiste.
Jurnaliștii au vorbit cu nord-coreenii după ce aceștia au fugit din Rusia în Coreea de Sud. Potrivit lor, pe șantierele de construcții ei erau obligați să înceapă munca la ora 6 dimineața și să termine la ora 2 noaptea.
Dacă cineva adormea în timpul zilei de lucru, supraveghetorul rus putea să-l bată. Unul din muncitori a relatat că nu i s-a permis să meargă la spital după ce a căzut de la o înălțime de 4 metri.
BBC menționează, de asemenea, că toți muncitorii nord-coreeni din Rusia sunt controlați de agenții serviciilor secrete de la Phenian. Potrivit unuia din cei intervievați, încă de la sosirea sa în Orientul Îndepărtat al Rusiei, el a fost însoțit de un astfel de agent, care i-a ordonat să nu intre în contact cu cei din jur.
Un alt nord-coreean a povestit că la șantier compatrioții săi erau plătiți, dar câștigau de aproximativ cinci ori mai puțin decât muncitorii migranți din Asia Centrală.
În articol se mai spune că, în 2024, RPDC a solicitat Rusiei vize pentru 8.000 de persoane, iar în 2025 intenționa să solicite și mai multe. Serviciile secrete sud-coreene au informat că 15.000 de muncitori din RPDC au intrat deja în Rusia cu „vize de studii”.
RPDC este statul din care continuă să vină periodic informații despre execuții brutale, inclusiv ale înalților oficiali și rudelor familiei conducătoare, despre represiuni asupra unor clanuri familiale întregi și persecuții în masă, majoritatea dintre acestea fiind ulterior confirmate.
Sub conducerea lui Kim Jong-un, RPDC continuă să dezvolte arme nucleare și rachete, cu care Phenianul amenință periodic atât vecinii săi – Coreea de Sud și Japonia, cât și întreg Occidentul, în frunte cu SUA.
În conformitate cu sistemul de clase „songbun” impus de Partidul Muncitoresc Coreean (PMC), întreaga populație a RPDC este împărțită în trei categorii: „de bază”, „oscilantă” și „ostilă”. În țară există un sistem de lagăre pentru deținuți, care sunt de două feluri: cele „mai blânde”, obișnuite, în care oamenii sunt obligați să muncească din greu și din care nu pot pleca fără permisiunea autorităților, și cele „speciale”, care sunt de-a dreptul teribile.
Acestea, la rândul lor, se împart în „zone de reeducare revoluționară”, în care deținuții trăiesc împreună cu familiile lor în bordee sau barăci și sunt obligați să muncească în condiții grele 12 ore pe zi până la ispășirea pedepsei; și „zone de control total”, unde deținuții sunt separați de familiile lor și nu au nicio șansă de eliberare.
În aceste lagăre muncesc nu mai puțin de 200.000 de oameni, inclusiv cei care au fost trimiși acolo în baza principiului „responsabilității colective”.
În țară crește tot mai mult cultul personalității șefului statului. Toate aparatele de radio și televizoarele din RPDC trebuie să aibă o setare fixă, iar cetățenilor li se interzice să o modifice, deoarece altfel ar putea viziona și asculta programe străine. Încălcarea acestei reguli poate avea consecințe foarte grave, până la execuția publică și trimiterea rudelor în lagăr.
De la venirea la putere în 2011, dictatorul nord-coreean a urmărit două obiective: crearea unui arsenal nuclear puternic și redresarea economiei aflate într-o stare catastrofală. La început, Kim Jong-un s-a concentrat pe programele militare, efectuând mai multe teste nucleare subterane. Însă, încercările sale de a folosi aceste acțiuni ca pârghie de presiune asupra SUA pentru a slăbi sancțiunile severe impuse împotriva RPDC s-au dovedit a fi zadarnice.
Phenianul și-a pus probabil mari speranțe în „diplomația personală”, când, în februarie 2019, în Vietnam a avut loc a doua rundă de negocieri din istorie între liderii SUA și Coreea de Nord. La fel ca la prima lor întâlnire din iunie 2018, la Singapore, Donald Trump și Kim Jong-un au discutat serios despre perspectiva dezarmării nucleare a RPDC. Trump, în ciuda numeroaselor obiecții ale unor analiști sceptici și ale propriilor consilieri politici, și-a exprimat pe rețelele sociale convingerea că negocierile lor vor fi „magnifice” și că dictatorul nord-coreean va lua „o decizie înțeleaptă” și va încheia cu el „afacerea secolului”. Însă, toate planurile lui Trump în ceea ce privește RPDC nu s-au împlinit.
În noiembrie 2021, serviciile speciale sud-coreene au declarat că în cercurile conducătoare ale RPDC a început să se folosească termenul ideologic „kimjongunism”. Kim Jong-un a ordonat să fie îndepărtate portretele tatălui și bunicului său de pe clădirile administrative din Phenian, în încercarea evidentă de a „ieși din umbra strămoșilor”. Mass-media de stat din Coreea de Nord a început să-l numească pe Kim Jong-un „marele lider” – anterior, acest titlu îi era rezervat doar bunicului său, Kim Ir-sen.
Iar în această vară, mass-media și analiștii au început deodată să se întrebe cât timp mai poate conduce Coreea de Nord Kim Jong-un, care suferă de multe boli, este un fumător înrăit, bețiv și lacom, cu o moștenire genetică proastă (care până de curând cântărea 140 de kilograme la o înălțime de 172 de centimetri, deși pentru o perioadă a reușit să slăbească vizibil). Poate din cauza problemelor de sănătate și din alte motive, Kim Jong-un își pregătește deja cu mult timp înainte un succesor, sau mai bine zis, o succesoare. Aceasta este fiica sa foarte tânără, Kim Ju-ae, care are fie 12, fie 13 ani. Ea a început să-și însoțească constant tatăl la toate evenimentele și este menționată extrem de des în mass-media nord-coreeană.
Se crede că Kim Ju-ae s-a născut la sfârșitul anului 2012 sau la începutul anului 2013. Pe tot parcursul anului 2012, mama ei, Ri Sol-ju, nu a apărut în public și nici nu a apărut în presa nord-coreeană, ceea ce a fost ulterior asociat cu sarcina. Chiar și numele Ju-ae a devenit cunoscut datorită baschetbalistului american Dennis Rodman, care are o relație ciudat de strânsă cu familia Kim.
Prima apariție publică a lui Kim Ju-ae a avut loc în noiembrie 2022, când l-a însoțit pe tatăl său la testele rachetei balistice intercontinentale „Hwasong-17”. Iar în ultima vreme, Kim Ju-ae nu doar că este mereu alături de tatăl ei, ci în multe fotografii și videoclipuri stă chiar în fața lui, ceea ce este absolut incredibil pentru RPDC și înseamnă foarte mult.
În mass-media nord-coreeană, astfel de lucruri nu sunt publicate în mod întâmplător și cu siguranță nu fără permisiunea supremului conducător. Agenția centrală de telegraf a Coreei (KCNA) și ziarul „Rodong Sinmun”, care publică cel mai des imagini cu Ju-ae, sunt instrumente de propagandă și control pe care Phenianul le folosește întotdeauna pentru a difuza mesaje politice ușor de înțeles de către populație.
În ultimii trei ani, imaginea oficială a lui Kim Ju-ae a suferit mari transformări. La început, părea o fetiță obișnuită, care se îmbrăca corespunzător și zâmbea sincer la tot ce vedea. Dar acum a ajuns rapid la înălțimea tatălui său (ceea ce este, de asemenea, ciudat și ridică multe întrebări, având în vedere că, de exemplu, înălțimea medie a unei fete de 12 ani în Coreea de Sud, unde oamenii se hrănesc mult mai bine decât în RPDC, este de 155 de centimetri). Kim Ju-ae se îmbracă de-acum numai în stilul strict acceptat în RPDC pentru femeile conducătoare, apare doar în prezența (în afară de Kim Jong-un, care este întotdeauna alături de ea) conducerii de vârf a partidului și a armatei și știe să accepte cu indulgență obișnuită plecăciunile și complimentele celor din jur.
Este foarte important și faptul că, din primăvara anului 2024, ziarele și televiziunea din Coreea de Nord o numesc oficial „mare mentor”. Este practic un titlu regal, destinat doar dictatorului Coreei de Nord și presupusului său succesor.
Însuși Kim Jong-un a fost numit „marele mentor” când a început să fie pregătit în regim de urgență pentru a prelua funcția tatălui său, Kim Jong-il, care murea de alcoolism și diabet.
Există opinia că formarea unei imagini publice și solemne pentru fiica lui Kim Jong-un este, deocamdată, doar o încercare de a consolida imaginea întregii familii Kim ca fiind absolut prima „monarhie comunistă” din lume, pentru a evita orice rivalitate posibilă în lupta pentru funcția de șef al statului din partea altor înalți oficiali ai RPDC. Cu toate acestea, mulți analiști sud-coreeni și occidentali sunt convinși că Kim Ju-ae a fost aleasă drept moștenitoare a tatălui său și că, mai devreme sau mai târziu, ea ar putea deveni prima femeie din istoria RPDC care ocupă funcția de șef suprem.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
