La o conferință de presă din 31 iulie, prim-vicepremierul kazah, Roman Sklear, a dezvăluit că China va construi a treia centrală nucleară a Kazahstanului, consolidând și mai mult influența crescândă a Beijingului asupra viitorului energiei atomice a țării din Asia Centrală.
„A treia centrală (la fel ca a doua) va proveni tot din China”, a declarat Sklear, răspunzând la o întrebare jurnaliștilor RFE/RL. „Colegii noștri din agenția de profil lucrează acum la acest proiect.”
Anunțul vine după decizia din iunie de a încredința construcția celei de-a doua centrale companiei de stat China National Nuclear Corporation (CNNC), cu doar o zi înainte de vizita președintelui Xi Jinping la Astana pentru summitul China-Asia Centrală.
China câștigă teren, Rusia rămâne în urmă
Deși Kazahstanul a oferit companiei ruse Rosatom, în mod simbolic, proiectul primei sale centrale nucleare în luna iunie, se pare că Astana își împarte strategic infrastructura nucleară între marile puteri. Decizia - o demonstrație a previziunii strategice a Kazahstanului - este considerată de mulți ca un exercițiu de echilibru geopolitic: menținerea legăturilor cu Moscova, în paralel cu orientarea către Beijing, un partener mai sigur și mai puțin sancționat.
„China este cu siguranță una din țările care dispune de toate tehnologiile necesare și de întreaga bază industrială”, a declarat Almasadam Satqaliev, președintele Agenției pentru Energie Atomică din Kazahstan, pe 15 iunie.
Contrastul dintre cele două proiecte este izbitor. În timp ce Rosatom rămâne responsabil de construcția primei centrale nucleare din Kazahstan, până în 2035 sau mai târziu, acest proiect depinde în mare măsură de finanțarea exporturilor rusești, care rămase incertă pe fondul războiului din Ucraina și al presiunilor fiscale și sancțiunilor în creștere impuse Kremlinului.
Diferența dintre proiectele rus și cel chinez este semnificativă. Compania rusă de stat „Rosatom” rămâne responsabilă de construirea primei centrale nucleare din Kazahstan, la Ulken, dar intenționează să o finalizeze abia în 2035 sau chiar mai târziu. Principala cauză este că ea depinde foarte mult de finanțarea exporturilor, care este instabilă din cauza războiului din Ucraina, a presiunilor fiscale și sancțiunilor occidentale.
„A început activitatea de atragere a finanțării exporturilor din fondurile de stat ale Federației Ruse”, se arată într-o declarație a guvernului kazah cu privire la proiectul din Ulken, publicată în iunie. Declarația ilustrează foarte clar nivelul de pregătire al companiei ruse pentru finanțarea proiectului.
Pe de altă parte, China, potrivit surselor de la Astana ale Radio Svoboda, este gata să-și construiască propriile centrale mai repede.
Deputatul parlamentului kazah, Ermurat Bapi, a declarat pentru RFE/RL că, spre deosebire de Rosatom, „compania CNNC se sprijină pe o bază industrială puternică a Chinei, o finanțare extinsă și, cel mai important, este liberă de sancțiunile occidentale. Ea devine astfel, pentru noi, un partener mai practic și mai sigur din punct de vedere politic”.
„Această alegere ne întărește convingerea că viitorul nuclear al Kazahstanului este pragmatic și sigur”, a spus Bapi. În opinia sa, deși Rusia a fost desemnată să construiască prima centrală nucleară din Kazahstan, este evident că China va putea construi cea de-a doua sau chiar a treia centrală nucleară a țării înainte ca Rosatom să-și finalizeze proiectul.
„Astfel, prima centrală nucleară din Kazahstan va fi construită, cel mai probabil, de China, și nu de Rusia”, prognozează Bapi.
Dosîm Satpaev, politolog din Almaty și șef al Grupului de evaluare a riscurilor, împărtășește opinia lui Bapi. Potrivit lui, „Rusia pur și simplu nu poate finanța în prezent infrastructuri mari”, cu atât mai puțin în străinătate.
„Declarația lui Sklear referitoare la decizia de a alege China pentru construcția celei de-a treia centrale a venit exact în contextul anunțului făcut de Rusia și anume că aceasta nu va mai construi în Kazahstan trei centrale termice, un proiect în valoare de 2 miliarde de dolari, care i-a fost promis în 2024”, a precizat expertul.
Satpaev a atras atenția și asupra problemelor cu care s-a confruntat „Rosatom” în Turcia la construirea centralei nucleare „Akkuyu”. Acolo, muncitorii au organizat recent proteste din cauza salariilor neplătite, ceea ce reflectă incapacitatea crescândă a Moscovei de a-și onora angajamentele pe termen lung din cauza presiunilor economice exercitate de sancțiuni și război.
„Având în vedere că Rosatom din Rusia rămâne contractantul pentru prima centrală nucleară din Kazahstan, cu un cost estimat de 14 miliarde de dolari, este un proiect costisitor și riscant”, a declarat Satpaev pentru RFE/RL.
Referendumul ca punct de cotitură
Bazele renașterii nucleare a Kazahstanului au fost puse în octombrie 2024, când guvernul a organizat un referendum controversat privind oportunitatea dezvoltării energiei nucleare. Oficial, peste 71% dintre alegători au susținut planul, dar referendumul a fost marcat de acuzații generalizate de fraudă electorală, de o prezență scăzută la vot în marile orașe, inclusiv la Almatî (25%), și de arestarea a peste 30 de activiști.
Mulți kazahi au criticat ideea construirii centralelor nucleare, invocând problemele de mediu moștenite de la testele nucleare efectuate timp de zeci de ani în nord-estul țării în perioada sovietică, dar și activitatea cosmodromului Baikonur și temerile legate de implicarea Rusiei în proiect.
Cu toate acestea, guvernul a folosit rezultatele referendumului pentru a-și justifica ambițiile în domeniul energiei și pentru a transmite investitorilor internaționali că există sprijin popular, chiar dacă acesta este unul artificial.
Diplomația nucleară a Astanei: o strategie multivectorială
Președintele Kazahstanului, Kasîm-Jomart Tokaev, a declarat în repetate rânduri că Astana este deschisă parteneriatelor cu alte țări, inclusiv cu gigantul energetic sud-coreean KHNP și compania multinațională franceză de energie electrică EDF, și a lansat chiar ideea unui consorțiu international sub egida Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).
Cu toate acestea, orientarea strategică tot mai pronunțată către China ar putea tensiona relațiile Kazahstanului cu alți potențiali parteneri. Această schimbare de alianțe ar putea avea implicații semnificative pentru politica externă a Kazahstanului și pentru rolul său în diplomația regională în domeniul energiei și securității.
Beijingul a confirmat că va gestiona construcția a două din cele trei centrale planificate, iar înalții responsabili din domeniul nuclear din Kazahstan au lăudat public capacitățile Chinei. Locul unde va fi construită a treia centrală va fi anunțat înainte de sfârșitul anului 2025, au declarat oficialii kazahi.
Potrivit lui Bapi, această tendință relevă o schimbare semnificativă în politica externă a Kazahstanului: de la un echilibru pasiv la organizarea activă a competiției între marile puteri, pe propriile condiții.
„Prin alegerea Chinei ca partener nuclear principal, Kazahstanul nu doar se protejează de instabilitatea Rusiei, ci se afirmă ca actor autonom în diplomația regională în domeniul energiei și securității. Această schimbare subliniază autonomia și influența crescândă a Kazahstanului în diplomația regională”, a subliniat Bapi.
„Manevrele actuale ale Kazahstanului în această chestiune reflectă schimbările geopolitice care au loc acum în lume”, a afirmat el.
De ce este important
Mult timp, Kazahstanul, cel mai mare producător mondial de uraniu, a fost considerat o „zonă neutră” între puterile rivale. Importanța strateică a acestei regiuni a crescut după invazia Rusiei în Ucraina în februarie 2022. Războiul a slăbit fără îndoială „puterea soft” a Moscovei în spațiul post-sovietic și a dat Kazahstanului posibilitatea de a acționa într-un mod mai independent.
Acum, Astana își folosește sectorul energetic, în special cel nuclear, pentru să-și asigura securitatea pe termen lung și a-și consolida influența economică. În martie 2025, președintele Kazahstanului, Kassîm-Jomart Tokaev, a declarat, referindu-se la strategia energetică a țării: „Nu alegem un singur partener – alegem ceea ce este mai bun pentru Kazahstan”.
„Politica externă multilaterală a Kazahstanului nu mai urmărește să mulțumească pe toată lumea în mod egal; acum ea se concentrează pe alegerea câștigătorilor în sectoare critice, evitând în același timp dependența excesivă”, remarcă Bapi.
Cu toate acestea, Dosîm Satpaev avertizează că succesele rapide ale Chinei în dezvoltarea energiei nucleare nu vizează doar satisfacerea nevoilor energetice ale Kazahstanului, ci și creșterea dependenței țării de contractant.
„Construirea unei centrale nucleare nu este doar o chestiune de energie. Este un proiect geopolitic. Țara furnizoare oferă reactoare, asistență tehnică, consultanță și, adesea, servicii de întreținere. Acest lucru face ca țara gazdă să devină dependentă atât din punct de vedere strategic, cât și tehnologic”, avertizează el. „Iar această dependență poate avea consecințe geopolitice grave, punând, potențial, în pericol suveranitatea și securitatea țării gazdă”.
Satpaev avertizează, de asemenea, că, împărțindu-și viitorul nuclear între China și Rusia, Kazahstanul riscă să-și submineze securitatea energetică și, în consecință, suveranitatea națională. O astfel de împărțire, potrivit temerilor sale, ar putea duce la pierderea controlului asupra resurselor energetice ale țării, făcând-o vulnerabilă la influențe externe.
„În timpul războiului, am văzut ce se întâmplă. Primul pas al agresorului este adesea lovirea sau blocarea infrastructurii energetice. Bazându-se pe doi mari actori geopolitici, Kazahstanul își pune în pericol independența”, spune Satpaev.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
