Ambele au obținut simultan statutul de țări candidate la aderarea la UE în vara aceluiași an, iar la sfârșitul anului 2023 statele membre ale UE au semnalat tot ambelor țări că negocierile de aderare ar putea începe.
Adevărul este că acestea nu au început cu niciuna dintre ele – iar motivul este blocarea de către Ungaria a începerii negocierilor cu Ucraina din cauza a ceea ce Budapesta consideră a fi discriminarea minorității maghiare din Ucraina de către Kiev.
Țara din Europa Centrală a organizat un referendum consultativ la începutul acestui an, în care 95 % dintre respondenți s-au pronunțat împotriva aderării Ucrainei la UE.
Deși majoritatea celorlalte state membre ale UE au respins acest vot ca fiind o simplă manevră politică a Budapestei, puțini cred că țara este dispusă să-și ridice veto-ul pentru a debloca negocierile în curând.
Unii consideră că acest lucru este nedrept față de Moldova, întrucât niciunul dintre cele 27 de state membre ale UE nu are nimic împotrivă să înceapă negocierile cu Chișinăul. Comisarul UE pentru extindere, Marta Kos, a abordat ideea unei decuplări formale în cadrul unui interviu acordat RFE/RL în primăvara acestui an, iar ideea părea să câștige teren în timpul verii, când Bruxelles-ul a fost scurt timp deranjat de decizia bruscă a președintelui Volodimir Zelenski din iulie de a limita independența a două agenții anticorupție cheie.
Să nu cedăm șantajului maghiar
Fapt este că acest tip de „decuplări” politice au mai avut loc și în trecut, cel mai recent anul trecut, când Albaniei i s-a permis să avanseze cu negocierile de aderare, în timp ce Bulgaria a continuat să blocheze aceleași măsuri pentru vecina sa, Macedonia de Nord.
Însă când miniștrii europeni ai blocului, care se ocupă de problemele legate de extindere, s-au întâlnit în Danemarca în perioada 1-2 septembrie, nu s-a vorbit despre decuplarea Moldovei și Ucrainei decât ca să se spună că această posibilitate a fost exclusă – cel puțin pentru moment.
Motivul este triplu: ideea că nu trebuie să se cedeze în fața a ceea ce multe state membre consideră a fi șantaj din partea Ungariei, sentimentul că o astfel de măsură ar fi în prezent dezavantajoasă din punct de vedere strategic atât pentru UE, cât și pentru Ucraina și că, oricum, ar avea un impact limitat, ca succes, asupra Moldovei.
În ceea ce privește prima problemă, există o frustrare tot mai mare față de faptul că ungurii încearcă să dicteze deja prea mult politica UE față de Ucraina - și deocamdată reușesc.
Finanțarea instituțională de către UE prin intermediul Facilității Europene pentru Pace (EPF) pentru armele ucrainene este blocată deja de doi ani, tot așa cum Budapesta, ajutată de Slovacia, blochează și anumite sancțiuni împotriva rușilor.
O părere populară în UE este că, mai degrabă decât să cedeze din nou Ungariei, ar fi mai înțelept să se aștepte până la alegerile parlamentare din Ungaria din aprilie 2026, sondajele arătând că opoziția are șanse reale de a prelua puterea.
Acest lucru nu ar însemna automat o inversare totală a politicii Ungariei față de Ucraina, dar puțini oficiali ai UE cred că Budapesta se va schimba până la alegerile de anul viitor și, chiar dacă Ucraina pierde timp prețios, câteva luni de așteptare în plus sunt nesemnificative într-un proces de aderare care poate dura ani, dacă nu chiar un deceniu.
În al doilea rând, mulți dintre cei mai ferventi susținători ai Ucrainei din cadrul clubului, precum statele baltice și Cehia, au inițiat imediat o acțiune diplomatică de apărare împotriva oricărui tip de decuplare, de îndată ce au început să circule zvonuri că aceasta era luată în considerare.
Lituania a redactat un document de discuție, văzut de RFE/RL, în care susținea că UE-26, adică întregul club cu excepția Ungariei, ar trebui să poarte deocamdată negocieri informale atât cu Ucraina, cât și cu Moldova, și că negocierile privind majoritatea celor 33 de capitole de aderare ar fi deschise „în regim de urgență, odată ce sprijinul UE-27 va fi restabilit”.
În mod crucial, atât Franța, cât și Germania, cele două puteri ale UE, s-au alăturat opoziției față de orice decuplare în acest moment, mai ales că Statele Unite au semnalat că aderarea Ucrainei la NATO este foarte probabil să nu mai fie luată în considerare în cadrul unor eventuale negocieri de pace viitoare cu Rusia. În acest sens, aderarea la UE a Kievului devine și mai pertinentă, potrivit majorității diplomaților UE, care consideră că aceasta este cea mai evidentă garanție politică și de securitate pe care națiunile europene o pot oferi acestei țări devastate de război în viitor.
Nici Chișinăul n-a mai vrut, până la urmă
În cele din urmă, au existat și semnale din Moldova că nici Chișinăul nu era prea dornic de decuplare. Mulți oficiali europeni doreau să ofere un impuls guvernului pro-UE al țării înaintea alegerilor parlamentare din 28 septembrie, care se preconizează a fi foarte strânse, prin deschiderea negocierilor de aderare cu câteva zile sau săptămâni înainte de vot. Cu toate acestea, alții, atât în capitalele UE, cât și la Chișinău, au susținut că acest lucru ar avea oricum un rezultat limitat din două motive.
În primul rând, puțini oameni din afara coridoarelor puterii de la Bruxelles înțeleg aspectele tehnice sau semnificația începerii negocierilor de aderare la UE. Așa cum mi-a spus un diplomat al UE: „Oamenii vor să știe când țara lor poate adera și ce înseamnă asta pentru ei, nu când se întâlnesc niște diplomați obscuri”.
În al doilea rând, toate țările candidate la aderarea la UE, dar în special Moldova, recunosc că Ucraina și eforturile sale de a respinge invazia rusă au relansat procesul de extindere a UE în general. De fapt, Chișinăul a urmat exemplul Ucrainei și a depus cererea de aderare la UE în 2022.
Deocamdată, așadar, cele două țări vor rămâne legate, dar nu este exclus ca dezbaterea privind decuplarea să reînceapă mai târziu, în cursul anului curent.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
