Ultima săptămână din iunie 2025 ar fi putut fi o săptămână importantă pentru dorința de lungă durată a Ucrainei de a adera la Uniunea Europeană și NATO.
N-a fost să fie.
Liderii celor două organizații s-au reunit pentru summituri importante la Bruxelles și la Haga, iar aderarea Kievului la ambele cluburi ar fi trebuit să fie în centrul atenției.
Cu toate astea, Ucraina nu este acum mai aproape de aderare; numeroasele obstacole cu care se confruntă această țară devastată de război au fost încă o dată vizibile pentru toți.
Să ne întoarcem cu un an în urmă, la summitul NATO de la Washington.
La fel ca la Vilnius, cu un an și mai înainte, Ucraina era frustrată că nu a primit o invitație, dar măcar declarația finală era plină de elogii. „Susținem pe deplin dreptul Ucrainei de a-și alege propriile aranjamente de securitate și de a-și decide propriul viitor, fără interferențe externe. Viitorul Ucrainei este în NATO”, reafirma textul, înainte de a adăuga: „În vreme ce Ucraina continuă această muncă vitală, vom continua să o sprijinim pe calea sa ireversibilă către integrarea euro-atlantică deplină, inclusiv aderarea la NATO”.
Joe Biden, președintele SUA la acea vreme, era reticent să meargă mai departe, având în vedere conflictul direct dintre Kiev și Rusia.
Germania susținea în tăcere poziția Americii, dar limbajul cald și tratamentul de „oaspete de onoare” acordat președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la summitul din Washington erau pe măsura unei țări aspirante, care în curând se va transforma într-un aliat deplin.
La summitul NATO de anul acesta de la Haga, scenele nu puteau fi mai contrastante.
Biden nu mai este președinte. În locul său se află Donald Trump, care a respins în mod deschis șansele Ucrainei de a adera la alianță de ani de zile. Iar noua realitate era vizibilă pretutindeni.
Nu a avut loc niciun Consiliu NATO-Ucraina la nivel de lideri.
Nimeni nu a vorbit deschis despre eventuala aderare a Ucrainei și nu s-a menționat nimic în acest sens în declarația finală. În schimb, a fost menționat doar că aliații pot considera sprijinul financiar acordat Kievului ca parte a noului obiectiv al alianței militare în materie de cheltuieli pentru apărare.
E drept că Zelenski a fost prezent la dineul summitului.
S-a întâlnit cu toți liderii relevanți, inclusiv cu Donald Trump, cu care a avut o discuție bilaterală care, potrivit tuturor declarațiilor, a decurs bine.
Trump a spus chiar că Zelenski e un tip de treabă, s-a arătat deschis la posibile livrări de rachete Patriot către Ucraina și a părut dispus să facă presiuni asupra președintelui rus Vladimir Putin pentru a-l convinge să se așeze la masa negocierilor.
Dar, în realitate, Ucraina nu a obținut nimic concret, în afară de amabilități.
Washingtonul este încă reticent în a sancționa Rusia, europenii tărăgănează propunerea lor emblematică de a reduce plafonul prețului petrolului rusesc, iar în ceea ce privește aderarea la NATO, Kievul este mai departe acum decât era acum un an.
Unii oficiali au declarat că a fost un succes faptul că Trump nu l-a tratat rău pe Zelenski și că ucraineanul nu s-a plâns de lipsa rezultatelor - iar chiar această evaluare „pozitivă” arată cât de mici erau așteptările.
„Nu consider summitul un eșec pentru Ucraina. Dimpotrivă, am obținut maximum din ceea ce este realist posibil în prezent”, a declarat Volodimir Fesenko, politolog ucrainean, pentru Current Time, televiziune din componența RFE/RL.
„Fapt este că, chiar și în comunicatul extrem de concis al NATO, există un punct dedicat sprijinului continuu pentru Ucraina în condițiile actuale – și exact de asta avem nevoie. Nu o declarație abstractă sau o promisiune vagă că vom adera la NATO la un moment nedeterminat, în viitor”, a mai spus el.
Alt summit, alte vagi speranțe
La summitul UE de la Bruxelles, care a avut loc a doua zi, povestea speranțelor spulberate a fost straniu de similară. La același summit, dar în iunie 2022, Ucraina a primit statutul de candidat la aderarea la UE, iar exact acum un an, aceeași reuniune a decis să înceapă oficial negocierile de aderare.
Anul acesta, obiectivul declarat atât de Kiev, cât și de Bruxelles era de a deschide oficial mai multe dintre cele șase grupuri (clustere) de negociere necesare pentru a deveni membru.
Atât Comisia Europeană, cât și 26 din cele 27 de state membre ale UE consideră că Ucraina este pregătită pentru acest pas, dar este nevoie de unanimitate pentru ca asta să devină realitate.
Și, până în prezent, Ungaria nu a dat dovadă de cooperare. Dimpotrivă.
În perioada premergătoare summitului UE, premierul ungar Viktor Orban a prezentat rezultatele unui referendum consultativ sau „sondaj național”, în care peste 2 milioane de unguri, adică 95% dintre cei care au votat, s-au pronunțat împotriva aderării „accelerate” a Ucrainei la UE.
La începutul reuniunii, el a declarat că „problema este războiul; dacă integrăm Ucraina, integrăm și războiul”. Când a fost întrebat de RFE/RL dacă și-ar schimba părerea în cazul unui armistițiu, el a răspuns simplu că nu există unul.
Faptul că proiectul concluziilor summitului a fost redactat în prealabil doar de UE-26 - fără Ungaria - arată că blocajul de la Budapesta este considerat un dat.
Textul menționează că statele membre invită Consiliul „să ia următoarele măsuri în procesul de aderare, în conformitate cu abordarea bazată pe merite, cu deschiderea de capitole atunci când sunt îndeplinite condițiile.”
Este un sprijin simbolic pentru integrarea Ucrainei în UE, dar practic nu înseamnă nimic.
De asemenea, este semnificativ faptul că Zelenski nici nu s-a prezentat personal la Bruxelles, adresându-se liderilor prin videoconferință.
Oficialii UE au invocat „motive logistice” pentru absența sa, ceea ce este curios, având în vedere că a reușit să fie prezent atât la Haga, cât și la Strasbourg, unde s-a adresat Consiliului Europei cu o zi înainte.
Se vor răzgândi ungurii, curând?
Deși există speranțe că Ungaria ar putea ceda în curând, poate chiar la sfârșitul verii, majoritatea oficialilor europeni recunosc că veto-ul ar putea dura până la alegerile parlamentare din Ungaria, programate pentru aprilie 2026, întrucât problema integrării Ucrainei în UE a intrat acum în dezbaterea națională.
Este de asemenea semnificativ faptul că niciun alt stat membru al UE nu a exercitat presiuni prea mari asupra Ungariei pentru a da undă verde
Mai mult, în capitalele europene există sentimentul că unele țări sunt, în secret, destul de mulțumite de încetinirea procesului de aderare a Ucrainei la UE.
Și acest lucru nu se limitează la Ungaria și Slovacia, care și-au exprimat rezerve cu privire la avansarea prea rapidă a procesului.
Polonia a ales recent un nou președinte, Karol Nawrocki, care nu s-a ferit să critice importurile agricole ucrainene în UE sau să ridice probleme istorice spinoase între Varșovia și Kiev. Cehia ar putea alege în toamnă un guvern care ar fi decisiv mai puțin entuziast față de Ucraina în general.
Vecinii cei mai apropiați ai Ucrainei întrevăd clar că ea va lupta pentru aceleași fonduri UE pe care ei contează în următorii ani. Și chiar mai la vest, există rezerve cu privire la acceptarea prea rapidă a unei țări mari și sărace, angajată într-un conflict sângeros cu un vecin puternic, înarmat nuclear.
Mai mult, UE în sine trebuie să treacă prin reforme pentru a face față unei astfel de noi aderări, iar aceste reforme sunt dureroase atât din punct de vedere politic, cât și financiar.
Acestea fiind spuse, trebuie menționat că, spre deosebire de candidatura sa la NATO, aderarea Ucrainei la UE nu este exclusă.
Însă săptămâna aceasta a demonstrat că obiectivul ambițios de a integra Kievul până în anul 2030 ar putea fi revizuit. „Aș spune că anii 2030 pare un termen fezabil în acest moment”, a declarat un diplomat.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
