Donald Trump a devenit președinte cu un mesaj clar pentru toată lumea: „America înainte de toate”. La patru luni de la preluarea mandatului, această doctrină de politică externă — marcată de scepticism față de aliați, dispreț față de instituțiile globale și preferință pentru diplomația tranzacțională — este pusă din nou sub semnul întrebării.
„Există o tensiune, cel puțin așa mi se pare, între sloganurile «America înainte de toate» și «Să facem America măreață din nou»”, declară Clifford May, președintele Foundation for Defense of Democracies (Fundația pentru Apărarea Democrațiilor). „Pentru a fi «măreață din nou», America trebuie să conducă. Și nu poate conduce dacă cedează teren în fața adversarilor precum China comunistă, lucru spre care [președintele] Xi Jinping țintește clar.”
Europa Liberă a discutat cu Clifford May în cadrul unei serii de interviuri intitulate „Schimbările politicii externe a Americii”.
Revenit la Casa Albă, Trump a criticat din nou membrii NATO pentru cheltuielile în domeniul apărării coborâte la un prag istoric, în contextul creșterii constante a agresivității Rusiei, a condamnat sistemul comercial global, pe care îl consideră părtinitor și împotriva intereselor americane, și a impus sancțiuni împotriva Curții Penale Internaționale.
Pe plan intern, Trump a înăsprit politica atât în ceea ce privește imigrația legală, cât și cea ilegală, și a redus semnificativ ajutorul extern — măsuri pe care criticii le consideră simptomatice pentru o retragere mai amplă a SUA din poziția de lider global. În timp ce unii dintre susținătorii săi sunt de părere că America trebuie să se concentreze asupra problemelor interne precum dezindustrializarea, inegalitatea în creștere și migrația masivă, Clifford May susține că o izolare de restul lumii ar putea contrazice însuși obiectivul președintelui de a menține supremația globală a SUA.
May, care a fondat Fundația pentru Apărarea Democrațiilor după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, a militat constant pentru o implicare activă și fermă a Americii pe scena internațională. Think tank-ul său, care se autodescrie drept nepartizan, este cunoscut pentru sprijinul ferm acordat Israelului și Ucrainei.
Clifford May și-a început cariera ca jurnalist, relatând adesea din străinătate. Ulterior, a fost director de comunicare pentru Comitetul Național Republican în timpul alegerilor din anul 2000 și a fost numit, în 2008, de către președintele George W. Bush în Consiliul Guvernatorilor pentru Radiodifuziune — agenția guvernamentală a SUA responsabilă la acea vreme de Europa Liberă (RFE/RL) și de alte posturi finanțate de stat.
„Un Război Rece mai dificil decât precedentul”
Într-o discuție amplă cu RFE/RL, May susține că lumea de astăzi este chiar mai periculoasă decât în timpul Războiului Rece, o perioadă în care Statele Unite și Uniunea Sovietică se luptau pentru influență globală într-un impas nuclear.
El afirmă că Statele Unite se confruntă nu doar cu Moscova, ci cu o „axă a agresorilor” care include Beijingul, Phenianul și Teheranul. Ambiția lor comună, spune el, este să demonteze ordinea liberală instituită de SUA și să o înlocuiască cu una neliberală.
„Este un Război Rece mai dificil decât precedentul”, a spus May. În ciuda diferențelor ideologice — comunismul de tip chinez și nord-coreean, teocrația islamică a Iranului și neo-imperialismul Rusiei —, el respinge ideea că cooperarea dintre aceștia ar fi doar una oportunistă.
China, Coreea de Nord și Iranul oferă sprijin material Rusiei în războiul din Ucraina, furnizând rachete, drone și alt armament. Phenianul a trimis și peste 11.000 de soldați pentru a lupta de partea Rusiei, în timp ce Moscova ar putea oferi, în schimb, tehnologie sensibilă pentru submarine Chinei și Coreei de Nord, potrivit amiralului Samuel Paparo de la Comandamentul Indo-Pacific al SUA.
Între timp, toate cele patru țări (China, Rusia, Coreea de Nord și Iran) își accelerează dezvoltarea militară, în special în ceea ce privește producția de rachete, ceea ce duce la avertismente că Statele Unite nu mai sunt un refugiu sigur împotriva atacurilor. Clifford May susține că, dacă Washingtonul și aliații săi europeni nu-și vor crește cheltuielile pentru apărare, riscă un declin strategic.
„Europenii încep să înțeleagă mesajul”
Săptămâna trecută, Trump a prezentat un buget de apărare fix, de 892 de miliarde de dolari pentru următorul exercițiu fiscal, alături de o alocare unică de aproximativ 120 de miliarde de dolari, pe care Departamentul de Apărare o poate folosi până în 2028. Bugetul include finanțarea pentru un scut antirachetă spațial, numit Golden Dome.
Unii republicani din Senat și Camera Reprezentanților consideră că o alocare unică nu este suficientă și că bugetul general trebuie majorat pentru a face față amenințărilor actuale.
Membrii europeni ai NATO, presați de Casa Albă și având războiul la graniță, au început, de asemenea, să-și mărească bugetele de apărare. Cu toate acestea, conflictele persistente ale lui Trump cu Europa în privința responsabilităților de apărare comune vin în contextul unor dispute comerciale, ceea ce alimentează temerile privind o ruptură transatlantică, chiar în timp ce adversarii se apropie între ei.
„Trump are dreptate să vrea ca fiecare membru NATO să contribuie în mod semnificativ la securitatea colectivă a alianței. Nu poate fi un drept dobândit ca America să te protejeze în timp ce tu faci ce vrei. Cred că [europenii] încep să priceapă mesajul,” a spus May.
Tonul agresiv al lui Trump ar putea fi strategic. „Ca să-i sperie și să se asigure că înțeleg că este serios în această privință. Altfel, nu vor acționa”, a adăugat May, precizând că nu crede că administrația va retrage protecția SUA din Europa.
Ajutorul militar al SUA pentru Ucraina
Un alt punct de tensiune transatlantică este Ucraina. Trump a făcut din încheierea războiului o prioritate de vârf, cerând un armistițiu de 30 de zile și marginalizând liderii europeni în acest proces, în ciuda interesului lor direct în rezultat.
Insistența sa ca atât Kievul, cât și Moscova să facă concesii a alarmat oficialii din Ucraina și Bruxelles, care se tem că Trump ar putea presa Ucraina să cedeze teritorii.
Într-un interviu recent pentru revista Time, Trump a declarat că Crimeea – anexată de Rusia în 2014 – „va rămâne cu Rusia” în cadrul oricărui acord de pace, dar s-a abținut să spună dacă Statele Unite vor recunoaște oficial Crimeea sau alte teritorii ocupate ca fiind rusești.
Clifford May susține că Statele Unite ar trebui să continue să înarmeze Ucraina. Deși Trump a criticat ajutorul de 177 de miliarde de dolari acordat Kievului de către SUA, May afirmă că sprijinul viitor ar putea fi finanțat de Europa, de Ucraina însăși sau din contul activelor rusești înghețate.
„Dacă vindem muniție Ucrainei, e bine pentru noi,” a spus el. „Susține fabricile noastre, întărește baza industrială de apărare și se asigură că Putin nu se poate regrupa și ataca din nou peste câțiva ani,”
Clifford May a adăugat: „Nu ar trebui să dorim ca vreo națiune democratică liberă să fie cucerită și supusă unei dictaturi prin forță militară. Nu cred că asta este în interesul Americii. Și, cu siguranță, nu cred că este în concordanță cu valorile americane.”
„Un test existențial pentru NATO” și „un armistițiu de tip coreean”
May a declarat că ambițiile lui Putin merg dincolo de Ucraina, sugerând că președintele rus ar putea încerca să creeze un coridor terestru spre Kaliningrad – o exclavă rusă separată de Polonia și Lituania, membri NATO – exact cum a făcut în cazul Crimeei.
Acest scenariu, a spus May, reprezintă un test existențial pentru NATO. „Luptăm pentru un drum prin sudul Lituaniei? Dacă nu, NATO se prăbușește”, a afirmat el.
Clifford May crede că războiul s-ar putea încheia cu un armistițiu de tip coreean, mai degrabă, decât cu un acord de pace cuprinzător, iar o soluție finală ar putea fi posibilă doar după ce Putin nu va mai fi la putere. Luptele dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud s-au încheiat în 1953, după trei ani, fără un acord de pace, cele două țări fiind, tehnic, încă în război.
Președintele rus ignoră de două luni oferta lui Trump de încetare a focului. Deși Donald Trump a evitat, în general, să-l critice direct pe Putin, a dat de înțeles că este frustrat de lipsa progreselor.
„Cred că președintele Trump a devenit mai realist” în legătură cu intențiile lui Putin, a spus May. „Sper că își dă seama că [președintele ucrainean Volodimir] Zelenski nu este problema.”
Absența lui Putin de la negocierile de pace din Turcia, pe 15 mai – când a refuzat, de fapt, provocarea lansată de Zelenski de a se întâlni față în față, trimițând în schimb o delegație de rang inferior, a cărei componență spune multe despre obiectivele sale maximaliste în acest război – ar putea fi dovada finală necesară pentru a-l convinge pe Trump asupra cui trebuie exercitate presiuni.
Aceasta este a doua parte dintr-o serie în trei părți despre schimbările în politica externă a Statelor Unite ale Americii. Următorul episod va fi o conversație cu Leon Aron, cercetător senior și director al studiilor rusești la American Enterprise Institute, specializat în politica internă a Rusiei, politica externă rusă și relațiile ruso-americane.
