Pe 30 iulie 2025, în Orientul Îndepărtat al Rusiei - peninsula Kamceatka și insula Sahalin - a avut loc cel mai puternic cutremur din ultimii 70 de ani, cu magnitudinea de 8,8. Epicentrul seismului s-a aflat la cca 145 km de capitala regiunii, Petropavlovsk-Kamtshatski. Cel mai mult a avut de suferit orașul vecin Viliucinsk, cu 20 de mii de locuitori, situat tot pe coasta golfului Krașennikov, și unde se află baza de submarine nucleare rusești de la Oceanul Pacific. Jurnaliștii de la Radio Svoboda - serviciul rusesc al RFE/RL - și proiectul Siberia.Realities au încercat să afle cum trăiesc oamenii în „orașul de glorie” al marinei ruse.
În orașul Viliucinsk se află baza submarinelor nucleare „Rîbacii” a Flotei ruse din Oceanul Pacific. După cutremur, au apărut imagini de satelit pe care se poate vederea că baza marină a avut de suferit, dar amploarea pagubelor nu este cunoscută.
Potrivit localnicilor, în Viliucinsk, lângă baza navală, trăiesc acum „în principal femei, copii și bătrâni”. Majoritatea bărbaților tineri sunt pe frontul din Ucraina. Mulți dintre ei s-au întors acasă în „sicrie de zinc”.
„Am supraviețuit, dar este periculos să trăim aici”
Consecințele cutremurului din iulie se mai resimt și acum în Viliucinsk – replicile ating magnitudinea 6.
„Pe 13 august a fost un nou cutremur”, povestește Polina, o studentă din Viliucinsk. „Nu au fost victime, dar în clădirile înalte - de exemplu, casa de pe strada Pobeda, nr. 12 - au apărut crăpături pe pereți. Ați locui într-o astfel de clădire? Rudele mele au fugit și ele. Au supraviețuit, dar nu au unde să locuiască, iar în aceste clădiri este periculos să rămâi. Lumea s-a plâns la compania de administrare, dar fără niciun rezultat.”
Locuitorii clădirilor afectate se mută la rude sau în locuințe închiriate.
„Oficialii au anunțat cu surle și trâmbițe deschiderea unor centre de cazare temporară, dar oare ce om în toate mințile s-ar duce acolo? Să trăiască cu copiii în școală, să doarmă în sala de sport și să stea la coadă la toaletă? Ne mutăm la rude, spune Alexandra, o locuitoare din Viliucinsk. În momentul cutremurului eram pe continent, în vacanță. Acasă, mi-a căzut boilerul de pe perete. Dar măcar am avut unde să mă întorc. Nu ca acești bieți oameni.”
Primele centre de cazare temporară din oraș au fost amenajate în niște corturi obișnuite.
La început, șeful administrației locale din Viliucinsk, Igor Golovceak, s-a justificat pe rețelele de socializare: „Da, nu totul merge perfect și fără probleme. Noi, la fel ca toată lumea, putem greși și ne putem confrunta cu dificultăți. Însă, important este altceva - noi nu ne ascundem de probleme, ci lucrăm în mod deschis la rezolvarea acestora”.
La scurt timp, însă, Golovceak a oprit pur și simplu comentariile la canalul său de Telegram din cauza valului de critici din partea locuitorilor indignați ai orașului.
Pe 5 august, șeful regiunii Kamceatka, Vladimir Solodov, a declarat că „a vizitat casele și instituțiile sociale, precum și centrul de cazare temporară din Viliucinsk și s-a convins personal de justețea revendicărilor localnicilor”. În urma acestei vizite, Solodov a cerut demisia primarului orașului. În aceeași zi, Golovceak a depus o cerere de plecare din funcție înainte de termen. Interimatul l-a preluat un adjunct al primarului.
În Rusia, adesea, funcționarii locali sunt cei pe care este plasată întreaga răspundere pentru diverse situații de urgență. Deși bugetele orașelor, adesea, nu dispun de fonduri pentru soluționarea cazurilor excepționale. Bugetul anual al orașului Viliucinsk este de aproximativ 3 miliarde de ruble. Pentru comparație, fiecare zi de război în Ucraina costă, conform unor estimări, aproximativ 30 de miliarde de ruble (cca 300 de milioane de dolari).
Oficialii regionali din Kamchatka spun că au inspectat 300 de case afectate și promit să ajute pe fiecare cu reparații sau despăgubiri. Totuși, oamenii care s-au refugiat în centrele de cazare temporară refuză să vorbească cu jurnaliștii, mărturisind că nu vor să iasă în evidență, de teamă că nu vor primi ajutorul promis.
„În primul rând, sunt mult mai multe victime. Pur și simplu nu au fost acceptate toate cererile”, spune Alexandra. „În al doilea rând, uitați-vă ce au răspuns multor oameni: nu sunt pagube! Sunt familii ale căror tați și soți au fost luați la război, ceea ce nu este de mirare, Viliucinsk este un oraș al marinarilor de submarine, de militari profesioniști. Multe femei cu copii au rămas singure. Locuiesc în case dărăpănate, iar lor li se spune să nu-și facă griji, să-și vadă de viața lor.”
„Și apoi, cât ai clipi, din marinar au făcut tanchist”
Potrivit localnicilor, mulți marinari de pe submarine au fost trimiși la război în Ucraina fără să aibă pregătirea profesională necesară.
„Denis Usoltsev provine dintr-o familie de militari și a servit pe bază de contract într-o unitate de submarine. În 2022, a fost mobilizat ca operator al unui pluton antitanc. A murit în (autoproclamata) „Republică Populară Donețk”, în primăvara anului trecut. Înainte de asta, fusese rănit de două ori”, spune un localnic, pe nume Andrei. Nici nu l-au întrebat, dacă vrea să meargă acolo sau nu. Și apoi, cât ai clipi, din marinar au făcut tanchist.”
Potrivit localnicilor, mulți dintre cei care au plecat la război s-au întors în Viliucinsk în sicrie de zinc.
„Andrei a murit anul trecut, a servit în faimoasa brigadă 155 ( Brigada 155 de infanterie mariină a Flotei Pacificului). Locuia în Rîbacie (cartier din Viliucinsk), a lăsat trei copii orfani! Au fost înmormântați aproape în același timp cu Denis. Au plecat împreună cu un alt Denis, Plotnikov, care a murit și el, – își amintește Vlad, originar din Viliucinsk. – Erau niște tipi obișnuiți, eu și Denis ne întâlneam mereu în sat (așa numesc localnicii unul din cartierele orașului). Aveam aceleași hobby-uri, tipice pentru orașul nostru – pescuit, schi, snowboard. Dacă trec pe la fiecare casă, voi găsi 3-5 persoane [decedate]. Asta înseamnă că au murit cam 10% din populație - dacă îi numărăm pe toți, atât pe cei cu contract, cât și pe cei mobilizați. Totuși, este un oraș militar. Îmi amintesc cum săream cu băieții în zăpadă de pe acoperișuri, indiferent dacă era viscol sau nu. Sau cum săream pe banchize și pluteam pe ele, după ce trecea spărgătorul de gheață. Ne alungau, desigur. Dar noi pescuiam de pe submarine, în mod nerușinat, și furam șalupe. Făceam scandal.”
Vlad însuși se află de câteva luni pe front și vorbește cu jurnalistul Radio Svoboda direct din zona de conflict.
„M-am înrolat voluntar. Nu, nu ca marinar. De ce m-am înrolat? Păi, să-mi apăr patria. În plus, am ieșit astfel din închisoare. Prietenii mei au plecat odată cu mine. Mulți s-au întors [în sicrie]. Știam că aici e o mașină de tocat carne, una foarte serioasă. Eram pregătit pentru orice. Îmi pare rău, desigur, pentru tineri, mai ales pentru cei care au fost chemați la arme”, spune Vlad.
Aleksandr Cernîh, în vârstă de 19 ani, din Viliucinsk, a murit în 2022.
„A murit în octombrie. Mama lui nu a supraviețuit. Era bolnavă de mult timp, avea cancer. A rezistat mulți ani, cât timp Sașa era lângă ea. Apoi Sașa a fost luat la armată și ea nu a mai putut rezista, - povestește Andrei, un prieten apropiat al lui Cernîh. - Sașa a fost lăsat să plece la înmormântare, și-a îngropat mama, și-a văzut tatăl și surorile mai mici.”
După funeralii, Cernîh a semnat contractul de înrolare în armată.
„L-am întrebat de ce a luat această decizie. Nu a spus nimic. Dar noi toți am înțeles că era din cauza surorilor și fratelui său mai mici, pentru a-i ajuta cumva. Toți au încercat să-l convingă să renunțe, pentru că era un elev care abia terminase școala, dar Sașa a luat această decizie”, povestește Evghenia, o cunoștință a sa.
La mai puțin de o lună după semnarea contractului, Cernîh a murit.
Pe 15 august 2025, la două săptămâni după cutremur, Viliuchinsk a fost vizitat de Irina Iarovaia, vicepreședinta Dumei de Stat a Federației Ruse. În relatările oficiale se spune că Iarovaia „s-a văzut cu militarii și a subliniat importanța deosebită a muncii lor”. Însă, deputata nu s-a întâlnit cu locuitorii caselor afectate de cutremur și nici cu familiile celor uciși în războiul din Ucraina.
Cu o zi înainte de vizita deputatei, pe 14 august, autoritățile municipale au organizat în Viliucinsk o distribuire gratuită de pește. La acțiune au fost invitați să participe veteranii celui de Al Doilea Război Mondial, invalizii participanți la acțiuni militare, familiile numeroase și pensionarii care nu lucrează.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
